— Mi-a fost frig de când am sosit pe planeta asta.
— Voi cum numiţi planeta?
— Gethen.
— Nu i-aţi pus şi un nume de-al vostru?
— Ba da, primii Investigatori i-au zis Iarnă.
Ne opriserăm la poarta grădinii. Afară, parcurile Palatului şi acoperişurile se ridicau într-un conglomerat întunecat şi înzăpezit, luminat ici-colo, la diferite nivele, de fantele aurii ale ferestrelor. Stând sub arcada îngustă, am înălţat privirea, întrebându-mă dacă şi cheia aceasta de boltă fusese zidită cu oase şi sânge. Estraven îşi luă rămas bun şi se întoarse. Niciodată nu exagera cu formulele protocolare. Am traversat piaţetele şi aleile tăcute ale Palatului cu cizmele scârţâind pe omătul subţire, luminat de lună, îndreptându-mă spre casă prin străzile mărginite de ziduri semeţe. Mă simţeam înfrigurat, neîncrezător, obsedat de perfidie, singurătate şi frică.
2
Între zidurile viscolului
Document anonim, datând din timpul domniei lui Argaven al VIII-lea şi făcând parte dintr-o culegere de „povestiri de Vatră" din nordul Karhidei, aflată în arhivele Colegiului de Istorici din Erhenrang. Înregistrare audio.
ACUM DOUĂ SUTE DE ANI, în Vatra Shath, de la hotarul Pering Storm, trăiau doi fraţi care şi-au jurat kemmering unul celuilalt. Pe vremea aceea, ca şi acum, fraţii aveau voie să păstreze kemmerul până ce unul dintre ei trebuia să nască, dar apoi erau obligaţi să se separeu, de aceea nu li s-a permis să-şi jure kemmering pe viata. Cu toate acestea, ei au făcut-o. După ce a fost conceput un copil, Lordul de Shath le-a poruncit să rupă jurământul şi să nu se mai întâlnească niciodată în kemmer. Auzind porunca, unul dintre ei, cel care purta copilul, a fost cuprins de disperare, n-a mai vrut să asculte nici un sfat sau îmbărbătare şi, făcând rost de otravă, s-a sinucis. Atunci, oamenii din Vatră s-au ridicat cu toţii împotriva celuilalt frate şi l-au alungat din Vatră şi de pe Domeniu, aruncând asupra lui ruşinea sinuciderii.