Discursul avea de a face cu nevoia de a explora încă o dată — a nouăzeci şi noua oară? — Luna, în căutarea unor surse de apă. "Poate că rezolvăm totuşi această dilemă care ne frânge inimile", era citat domnul Baynes. "Cel mai apropiat vecin al nostru şi deocamdată cel mai neutilizat, cu excepţia scopurilor militare." Sic! se gândi domnul Tagomi, folosind un cuvânt latin, elevat. Un indiciu în privinţa domnului Baynes. Pare a dezaproba tot ce-i militar. Domnul Tagomi luă, mental, notă.

Apăsând pe butonul interfonului, domnul Tagomi spuse:

— Domnişoară Ephreikian, aş sugera să vă aduceţi magnetofonul.

Uşa biroului exterior alunecă într-o parte şi domnişoara Ephreikian, frumos gătită astăzi cu flori albastre în păr, apăru.

— Liliac, observă domnul Tagomi.

Cândva, cultivase el însuşi flori ca profesionist, acasă, în Hokkaido.

Domnişoara Ephreikian, o armeancă înaltă, cu păr castaniu, se înclină.

— Gata cu Zip-Track Speed Master-ul? întrebă domnul Tagomi.

— Da, domnule Tagomi.

Domnişoara Ephreikian se aşeză, cu magnetofonul portabil, cu baterii, pregătit.

Domnul Tagomi începu:

— Am întrebat oracolul: "Va fi utilă întâlnirea de astăzi dintre mine şi domnul Childan?" Şi am obţinut, spre spaima mea, hexagrama prevestitoare de rele Dominat de Cel Puternic. Scheletul acoperişului se încovoaie. Prea multă greutate la mijloc; cu totul dezechilibrat. Clar, departe de Tao

Magnetofonul fâşâia.

Oprindu-se, domnul Tagomi reflectă.

Domnişoara Ephreikian îl urmărea, în aşteptare. Fâşâitul încetă.

— Chemaţi-l, vă rog, pe domnul Ramsey pentru o clipă, ceru domnul Tagomi.

— Da, domnule Tagomi.

Ea se ridică şi lăsă jos magnetofonul; tocurile îi ţăcăniră când părăsi biroul.

Domnul Ramsey apăru, cu o mapă mare cu facturi sub braţ. Tânăr, zâmbitor, înaintă purtând cocheta cravată din şnur a U.S. Midwest Plains