Tînărul nu realizase niciodată că Alystra era frumoasă, întrucît nu văzuse urîţenie omenească. Atunci cînd e universală, frumuseţea îşi pierde puterea de a înfiora inimile, şi doar absenţa ei mai poate produce o reacţie emoţională.

Pentru o clipă, Alvin fu nemulţumit de întîlnire, în pofida amintirilor încărcate de pasiune. Era prea tînăr şi încrezător în sine ca să simtă nevoia unei relaţii de durată, deşi mai tîrziu s-ar fi putut să constate că înfiriparea unei astfel de relaţii nu mai e la fel de uşoară. Chiar în clipele cele mai intime, bariera unicităţii îl separa de iubirile sale. Cu toate că trupul îi era perfect dezvoltat, sentimental era încă un copil şi avea să rămînă astfel cîteva decenii, în vreme ce, unul cîte unul, prietenii săi aveau să-şi recheme amintirile vieţilor trecute, lăsîndu-l pe el în urmă. Mai văzuse întîmplîndu-se acest lucru şi devenise precaut în a se dărui fără rezerve oricui. Pînă şi Alystra, acum atît de naivă şi de nepricepută, urma să devină în curînd un complex de aduceri aminte şi de aptitudini, dincolo de ce şi-ar fi putut el închipui.

Uşoara nemulţumire i se risipi însă aproape imediat. Nu exista nici un motiv ca Alystra să nu-l însoţească, dacă ar fi dorit-o. El nu era egoist şi nu intenţiona să păstreze numai pentru sine noua experienţă, aidoma unui avar. Ba chiar ar fi avut multe de învăţat urmărind reacţiile fetei.

În mod cu totul neobişnuit, ea nu-i puse nici o întrebare în vreme ce se îndepărtau de centrul aglomerat al oraşului, folosind calea expres. Împreună, se îndreptară către secţiunea centrală de viteză maximă, fără a se opri să privească miracolul de sub picioarele lor. Un inginer din alte vremuri ar fi înnebunit încet-încet, încercînd să priceapă cum era fixată pe margini o şosea aparent solidă, în timp ce spre centru se deplasa cu o viteză tot mai mare. Dar pentru Alvin şi Alystra, materiale cu proprietăţile solidelor într-o direcţie şi cu cele ale lichidelor în alta erau absolut normale.