Michael Ondaatje
Pacientul englez
În amintirea lui Skip şi Mary Dickinson
Pentru Quintin şi Griffin
Şi pentru Louise Dennys, cu mulţumiri.
Mulţi dintre dumneavoastră îşi amintesc cu siguranţă tragicele împrejurări ale morţii lui Geoffrey Clifton, urmate de dispariţia soţiei sale, Katharine Clifton, în 1939, în timpul unei expediţii în deşert în căutarea oazei Zerzura.
Nu pot începe această întrunire înainte de a face o referinţă plină de compasiune la acele tragice evenimente.
Tema noastră din această seară este…
I
Vila
Se ridică în picioare în grădină, unde lucrase, şi priveşte în zare. Simte o schimbare de vreme. Încă un suflu de vânt, un susur de sunete prin aer, şi înalţii chiparoşi se leagănă uşor. Ea se întoarce şi o porneşte în sus spre casă, sărind peste un zid pitic, simţind pe braţele dezgolite primele picături de ploaie. Traversează loggia
Trece prin bucătărie fără să se oprească, urcă scările pe întuneric şi străbate lungul coridor la capătul căruia se zăreşte pragul de lumină al unei uşi întredeschise.
Intră în camera care, la rândul ei, e o grădină — formată însă din arbori şi boite de verdeaţă pictate pe ziduri şi pe tavan. Bărbatul e întins pe pat, cu trupul dezvelit în adierea vântului, şi, auzind-o, îşi întoarce încet capul spre ea.
O dată la patru zile îi spală trupul înnegrit, pornind de la picioarele mistuite. Înmoaie o cârpă şi, ţinându-i-o deasupra gleznelor, stoarce peste el apa, privindu-l cum murmură, zărindu-i zâmbetul. Peste fluierul piciorului sunt cele mai adânci arsuri. Dincolo de vineţiu. Os curat.