Oamenii de pe Pământ au început să caute tovarăși cosmici mai întâi construind telescoape cu care au putut să vadă planetele vecine din imediata apropiere. Mai târziu, când tehnologia lor a atins un nivel de dezvoltare mai ridicat, au trimis spre aceste alte planete nave spațiale robot sofisticate pentru a le cerceta și a constata dacă există sau nu semne de viață organică. Aceste explorări au dovedit că pe nici unul din corpurile cerești din sistemul nostru solar nu a existat vreodată viață inteligentă. Dacă există cineva undeva prin univers, au concluzionat oamenii de știință, vreo specie similară cu care am putea comunica la un moment dat, aceasta trebuie găsită dincolo de vidul care desparte sistemul nostru solar de toate celelalte stele.

La sfârșitul secolului XX, conform sistemului de măsurare a timpului folosit de oameni, marile antene ale Pământului au început să cerceteze cerul în căutare de semnale coerente, pentru a stabili dacă există posibilitatea ca vreo altă ființă inteligentă să ne trimită un mesaj radio. Cercetarea a continuat timp de peste o sută de ani, intensificându-se în zilele de glorie ale științei internaționale de la începutul secolului XXI și slăbind mai târziu, în ultimele decenii ale aceluiași secol, după ce al patrulea set separat de tehnici de ascultare sistematică nu a reușit nici el să localizeze vreun semnal extraterestru.

Până în anul 2130, când a fost prima dată identificat ciudatul obiect cilindric care se apropia repede de sistemul nostru solar, din întinderile spațiului interstelar, majoritatea oamenilor prudenți hotărâseră că în univers nu prea există viață și că ființele inteligente, dacă într-adevăr există și în altă parte în afară de Pământ, sunt extrem de rare. „Cum altfel am putea explica lipsa de rezultate pozitive a tuturor eforturilor noastre de cercetare extraterestră atentă din ultimul secol?” argumentau oamenii de știință.