— Nu mi-aţi putea spune unde sunt detaşat? Natura detaşării? Despre ce e vorba?

Încerca să evalueze cuvintele subsecretarului, („Chiar destul de departe”) şi să facă mici pariuri cu sine însuşi în privinţa noii sale baze de operaţii. Răspunsul lui Minnim sunase apăsat şi Baley se gândea: Calcutta? Sydney?

Apoi observă că, în cele din urmă, subsecretarul îşi scosese un trabuc şi îl aprindea cu atenţie.

Dumnezeule! se gândi Baley, nu ştie ce să-mi spună, sau nu vrea să-mi spună.

Minnim îşi luă trabucul dintre buze, privi fumul şi răspunse:

— Ministerul Justiţiei te detaşează temporar în Solaria.

O clipă, Baley îşi frământă mintea încercând o identificare: Solaria! În Asia, în Australia…?

Apoi se ridică de pe scaun şi rosti încordat:

— Vreţi să spuneţi, într-una din Lumile exterioare?

Minnim se feri să-l privească în Ochi:

— Exact!

— Dar e imposibil! Nu vor admite un pământean într-o Lume exterioară!

— Împrejurările pot schimba situaţia, detectiv Baley. S-a comis o crimă în Solaria.

Gura lui Baley se crispă într-un fel de zâmbet reflex.

— Dar e cam în afara jurisdicţiei noastre, nu-i aşa ?

— Ne-au solicitat sprijinul.

— Nouă? Pământului?

Baley se simţea împărţit între tulburare şi neîncredere. Era de necrezut ca o Lume exterioară să aibă faţă de planeta-mamă altă atitudine decât dispreţ sau, în cel mai bun caz, o bunăvoinţă plină de superioritate. Să ceară sprijin?

— De la Pământ? repetă el.

— E ceva neobişnuit, admise Minnim, dar aşa stau lucrurile. Vor un detectiv pământean care să se ocupe de acest caz. Treaba s-a aranjat pe căi diplomatice, la cel mai înalt nivel.

Baley se aşeză din nou.

— Dar de ce eu? Nu mai sunt tânăr, am patruzeci şi trei de ani, am soţie şi copil. N-aş putea pleca de pe Pământ.