Ei da, dar uite că, în clipa asta, până şi monologul i-a amuţit. Pe deasupra, ulceraţia varicoasă de deasupra gleznei a început să-i dea nişte mâncărimi insuportabile. Nu îndrăzneşte să se scarpine, pentru că ori de câte ori se scarpină i se inflamează şi mai tare. Secundele trec una după alta. In mintea lui se amestecă albeaţa paginii din faţa lui cu mâncărimea pielii de deasupra gleznei, cu zbieratele muzicii şi cu o oarecare ameţeală, din cauza ginului. Deodată, începe să scrie aşa, pur şi simplu, ca un nebun, numai parţial conştient de ce aşterne pe hârtie. Are un scris mărunt, dar ca de copil, care se ridică şi coboară pe pagină, mâncând mai întâi literele mari şi, până la urmă, şi punctuaţia:


4 aprilie 1984. Aseară la cinema. Numai filme de război. Unul foarte bun cu un vapor plin de refugiaţi, bombardat undeva în Mediterană. Publicul distrat de imaginile cu un grăsan care încerca să scape înot, dar un elicopter se ţinea scai de el, mai întâi ţi-l arăta plescăind prin apă ca un porc de mare, pe urmă îl vedeai prin luneta de la mitraliera elicopterului şi pe urmă era făcut ciur şi marea devenea roz în jurul lui şi se scufunda atât de brusc, parcă găurile ar fi lăsat apa să intre în el. Publicul care urla râzând când s-a dus la fund. pe urmăţi-arăta o barcă de salvare plină cu copii şi un alt elicopter care se oprise deasupra lor. era o femeie între două vârste, poate evreică, şi stătea în faţă cu un băieţel de vreo trei ani în braţe, băieţelul ţipa de frică şi-şi vira nasul între sânii femeii parcă ar fi vrut să se bage în ea cu totul şi femeia îl strângea în braţe şi-l liniştea deşi şi ea era verde de frică, acoperindu-l tot timpul cât putea de mult, parcă ar fi crezut că braţele ei îl pot apăra de gloanţe, pe urmă elicopterul a lansat un obuz de douăzeci de kilograme direct în ei, o flamă îngrozitoare şi barca s-a făcut toată pulbere, pe urmă a fost o secvenţă superbă un braţ de copil zburând sus



8 из 326