În Rama era întuneric, dar, cum nu mai aveam astâmpăr, am pornit oricum la drum. Aerul era foarte rece. Mi-am strâns jacheta groasă de zbor peste stomacul voluminos și am tras fermoarul. Mergeam doar de câteva minute, când am auzit, în depărtare, un sunet. Un fior rece mi-a trecut pe șira spinării și m-am oprit imediat. Adrenalina părea să se reverse și în Simone, căci dădea puternic din piciorușe, în timp ce eu ascultam zgomotul. După aproximativ un minut, l-am auzit din nou — un zgomot de perii târâte pe o suprafață metalică însoțit de un țiuit de înaltă frecvență. Sunetul era inconfundabil; în mod clar, un octopăianjen hoinărea prin New York. M-am înapoiat repede în adăpost și am așteptat să zorile. Când s-a luminat de ziuă, m-am întors în New York și am rătăcit primprejur. În vecinătatea hangarului ciudat în care căzusem în puț, începusem să am îndoieli cu privire la concluziile noastre conform cărora octozii ieșeau doar noaptea. Richard susținuse de la bun început că erau creaturi nocturne. În timpul primelor două luni după ce trecusem pe lângă Pământ, înainte să fi construit grilajul protector care să-i împiedice pe nepoftiți să coboare în adăpostul nostru, Richard amplasase în jurul învelișului adăpostului octopăianjenilor o serie de receptoare rudimentare (încă nu-și perfecționase abilitatea de a descrie în mod amănunțit ramanilor reperele electronice) și confirmase, cel puțin spre propria-i satisfacție, că aceștia ieșeau la suprafață numai noaptea. În cele din urmă, octozii i-au descoperit toate monitoarele și le-au distrus, însă nu înainte ca Richard să strângă ceea ce considera date concludente care să-i susțină ipoteza.

Cu toate acestea, concluzia lui nu m-a liniștit deloc, când am auzit dintr-o dată un zgomot puternic și total nefamiliar venind din direcția adăpostului nostru. La momentul respectiv stăteam în picioare în hangar, uitându-mă în puțul în care aproape că murisem cu nouă luni în urmă. Pulsul mi-a crescut imediat și m-a furnicat pielea. Cel mai mult m-a tulburat faptul că zgomotul se auzea între mine și căminul nostru raman. M-am furișat cu precauție către sunetul intermitent, uitându-mă de fiecare dată cu atenție în jurul clădirilor. În cele din urmă, am descoperit sursa zgomotului. Richard tăia bucăți dintr-o rețea, folosindu-se de o drujbă miniaturală pe care o recuperase din Newton.