28 MAI 2201

În seara asta s-a auzit din nou un șuierat prelung, urmat de un spectacol de lumină în Emisfera Sudică a lui Rama. Nu m-am dus să-l văd. Am rămas cu Simone în adăpost Michael și Richard nu s-au întâlnit cu nici unul dintre ceilalți ocupanți ai New York-ului. Richard a spus că spectacolul a durat cam tot atât cât primul, dar că reprezentațiile, luate separat, erau considerabil diferite. Impresia lui Michael a fost că singura schimbare majoră era legată de culori. După părerea lui, culoarea predominantă din seara asta fusese albastru, pe când în urmă cu două zile fusese galben.

Richard este convins că ramanii sunt îndrăgostiți de numărul trei și că, de aceea, când se va însera, va mai fi un spectacol de lumină. Cum zilele și nopțile în Rama sunt acum aproximativ egale, având câte douăzeci și trei de ore fiecare — o perioadă de timp pe care Richard o numește echinocțiu raman, prezisă în mod corect de inteligentul meu soț în almanahul pe care ni l-a distribuit lui Michael și mie acum patru luni — , a treia reprezentație va începe în următoarele două zile pământene. Ne așteptăm cu toții ca la scurt timp după a treia demonstrație să se întâmple ceva neobișnuit. Afară de cazul în care siguranța lui Simone va fi incertă, în mod hotărât mă voi uita și eu.

30 MAI 2201

Masivul nostru cămin cilindric este supus acum unei accelerări rapide, care a început de peste patru ore. Richard este atât de emoționat încât abia se poate controla. E convins că dedesubtul Semicilindrului Sudic există un sistem de propulsie care funcționează pe principii fizice care depășesc până și cele mai îndrăznețe închipuiri ale savanților și inginerilor umani. Se uită lung la datele senzorilor externi de pe ecranul negru, ținând în mână multiubitul său calculator portabil și, ocazional, introduce date bazate pe ceea ce vede pe monitor. Din când în când, rostește încet, pentru sine sau pentru noi, manevra despre care crede că este efectuată.