Louis păstră o tăcere discretă. Dacă Păpuşarul dorea să-i acorde creditul unei fiinţe cu o inteligenţă rece, cu atât mai bine pentru el.

— Până acum ai vorbit de motivele tale, reluă Interlocutorul. Prezintă-mi-le şi pe ale mele. Ce am eu de câştigat din participarea la această călătorie?

Reveniseră astfel la problemele importante.

Pentru Păpuşari, hiperpropulsorul de transfer de tip II era covorul fermecat. El putea transporta o navă la o distanţă de un an-lumină într-un minut şi un sfert, în timp ce navele convenţionale ar fi acoperit aceeaşi distanţă în trei zile. Numai că navele convenţionale aveau şi spaţiu pentru încărcătură.

— Am montat propulsia într-o carcasă Produs General Patru, cea mai mare construită de compania noastră. În momentul în care tehnicienii şi inginerii şi-au terminat treaba, aproape întregul volum interior era umplut cu echipamentele necesare propulsiei. În timpul călătoriei vom sta cam înghesuiţi.

— Un vehicul experimental, remarcă Kzinul. Cât de serios a fost testat?

— A făcut o călătorie spre nucleul galaxiei şi înapoi.

Numai că acesta fusese singurul său zbor. Păpuşarii nu puteau să testeze nava singuri şi nici nu avuseseră posibilitatea de a găsi alte rase care să facă acest lucru pentru ei, de vreme ce se aflau în mijlocul unei migraţii. Nava nu urma să transporte aproape deloc încărcătură, deşi măsura aproape un kilometru şi jumătate în diametru. Mai mult, nu putea reduce viteza fără a reintra în spaţiul normal.

— Noi nu avem nevoie de o asemenea navă, le spuse Nessus. În schimb, voi aveţi. Intenţionăm s-o oferim echipajului, împreună cu copiile planurilor necesare duplicării ei, şi nu mă îndoiesc că veţi putea îmbunătăţi singuri proiectul.

— Asta îmi va aduce un nume, remarcă Kzinul. Un nume! Trebuie să văd nava în acţiune.

— Fireşte, pe durata călătoriei noastre.