— Asta nu i-a oprit pe strămoşii voştri.

Interlocutorul îşi dădu pe gât porţia de coniac fierbinte. Coada sa roz, neacoperită de blană, asemănătoare cu cea a unui şobolan, şfichiuia aerul în toate părţile.

— Specia voastră a fost decimată, continuă Păpuşarul. Toţi Kzinii de azi sunt descendenţii celor care au evitat moartea în războaiele cu oamenii. Unii dintre ai noştri fac speculaţii asupra faptului că acum ei posedă inteligenţa, empatia sau autocontrolul necesare pentru a suporta rasele străine lor.

— Şi, ca atare, ai decis să-ţi rişti viaţa călătorind împreună cu un Kzin…

— Exact, răspunse Păpuşarul fără a-şi putea stăpâni un tremur violent. Motivele mele sunt puternice. Am primit asigurarea că dacă pot să demonstrez utilitatea curajului meu prin aducerea unor servicii întregii specii, mi se va permite să mă reproduc.

— Cu greu se poate imagina un motiv mai puternic, remarcă Louis.

— Mai există un motiv pentru includerea unui Kzin în echipaj. Vom da piept cu nişte medii străine, ascunzând pericole neştiute. Cine mă va proteja? Cine ar fi mai calificat decât un Kzin?

— Să protejez un Păpuşar?

— Ţi se pare că sună iraţional?

— Cam aşa ceva, răspunse Interlocutorul. Mai mult, ţine chiar de simţul umorului. Atunci de ce ar mai fi nevoie de Louis Wu?

— Pentru că noi am colaborat foarte bine cu oamenii. În mod natural, ne-am gândit să alegem cel puţin un om. Louis Gridley Wu s-a dovedit a fi tipul supravieţuitorului, cu toată neglijenţa şi nechibzuinţa de care dă dovadă.

— Într-adevăr, neglijent şi nechibzuit. M-a provocat la luptă corp la corp.

— Ai fi acceptat provocarea dacă Hroth n-ar fi fost de faţă? L-ai fi rănit?

— Ca să fiu apoi trimis acasă, dezonorat pentru provocarea unui incident major în relaţiile dintre specii? Nu despre asta este vorba, sau mi se pare mie?

— Poate că da. Louis este în viaţă. Acum eşti conştient că nu-l poţi domina prin teamă. Crezi în rezultate?