— Exerciţiul fizic este minunat! remarcă Louis. L-aş putea admira o zi întreagă.

Râsul Teelei îl surprinse. Se gândi indispus la milioanele de anecdote pe care le auzise, la cele vechi, foarte vechi, pe care nu le mai spunea nimeni. Din milioanele de anecdote pe care Louis le ştia pe dinafară, 99% puteau fi socotite depăşite. Trecutul şi prezentul nu se armonizau niciodată.

Barmanul plutea lângă Teela într-o poziţie înclinată. Capul lui Louis se odihnea în poala fetei; nevoia sa de a ajunge la tastatura maşinii fără a se ridica era răspunzătoare pentru poziţia automatului. Introduse o comandă pentru două cafele, primi bolurile cu lichid de îndată ce acestea coborâră din fantele lor şi-i întinse unul Teelei.

— Arăţi ca o fată pe care am cunoscut-o odată, îi zise el. Ai auzit de Paula Cerenkov?

— Caricaturista? Cea născută la Boston?

— Îhî. Acum trăieşte pe „Am Făcut-O”.

— Este străbunica mea. Am vizitat-o odată.

— Cândva am avut parte de serioase zvâcnituri de inimă din cauza ei. Iar tu îi semeni mult.

Vibraţiile provocate de râsul Teelei se transformară în senzaţii plăcute în vertebrele lui Louis.

— Promit să nu-ţi provoc zvâcnituri de inimă, dacă-mi explici ce-s alea.

Louis reflectă la cele auzite. Expresia folosită îi aparţinea — fusese creată pentru a exprima ceea ce se petrecuse cu el în acea perioadă. N-o folosise prea des, dar niciodată nu fusese nevoit s-o explice. Ceilalţi pricepeau de fiecare dată ce dorea să spună.

O dimineaţă calmă. Dacă s-ar fi dus acum la culcare, ar fi dormit cel puţin douăsprezece ore. Efectele reziduale ale drogurilor împotriva oboselii îl extenuaseră. Poala Teelei era un loc minunat de odihnă pentru capul său. Jumătate din oaspeţi erau femei; în decursul anilor multe dintre ele îi fuseseră soţii sau amante. La începutul petrecerii, îşi sărbătorise aniversarea în particular împreună cu trei femei care, odinioară, fuseseră foarte importante pentru el, şi viceversa.