— Ce se întâmplă aici? întrebă Teela.

— Louis, propun să ne retragem în biroul tău, interveni Păpuşarul nerăbdător. Teela Brown, vreau să-ţi fac o propunere. Nu eşti obligată s-o accepţi, nici măcar s-o asculţi, dar s-ar putea s-o găseşti interesantă.

Discuţia continuă în biroul lui Louis.

— Ea se încadrează în condiţiile mele, insista Nessus. Trebuie s-o luăm în discuţie.

— Nu poate fi singura de pe Pământ!

— Nu, Louis, nici vorbă! Dar n-am fost în stare să-i contactăm pe ceilalţi.

— Şi pentru ce sunt luată în consideraţie?

Păpuşarul începu să-i explice. Din spusele sale, reieşea că fata nu călătorise niciodată mai departe de Lună şi n-avea nici o intenţie de a merge dincolo de limitele spaţiului cunoscut. Hiperpropulsorul cuantic de ordinul II nu-i stârnea interesul, şi cu atât mai puţin lăcomia. În momentul în care ea începu să caşte plictisită şi să dea semne de nervozitate, Louis interveni din nou.

— Nessus, care sunt aptitudinile pe care Teela le are atât de bine dezvoltate?

— Agenţii mei au căutat descendenţi ai Loteriilor Drepturilor de Naştere.

— Eu renunţ, cu siguranţă că eşti nebun!

— Nu, Louis, ordinele mele vin de la însuşi Cel-Din-Urmă, cel care ne conduce pe toţi. Starea sa mintală nu poate fi pusă în discuţie. Pot să mă explic?

Pentru oameni, controlul populaţiei devenise de multă vreme un lucru uşor de stăpânit. În prezent, sub pielea antebraţului pacientului se introducea un cristal minuscul care avea nevoie de un an pentru a se dizolva şi în această perioadă de timp concepţia unui copil era imposibilă. În secolele precedente, fuseseră folosite metode mai greoaie.

Populaţia Pământului fusese stabilizată, pe la mijlocul secolului douăzeci şi unu, la optsprezece miliarde. Consiliul Fertilităţii, un departament al Naţiunilor Unite, stabilea şi aplica legile de control al natalităţii.