Timp de mai mult de cinci sute de ani, acestea rămăseseră neschimbate: doi copii pentru fiecare familie, în funcţie de aprecierea Consiliului. Acesta decidea cine anume putea deveni părinte şi de câte ori. Consiliul putea acorda ca recompensă un număr suplimentar de copii unui cuplu şi tot el putea să interzică complet altuia procrearea, pe baza zestrei genetice a părinţilor potenţiali.

— Incredibil! se minună Kzinul.

— De ce? Pentru că lucrurile începuseră să meargă aiurea, din cauza celor optsprezece miliarde de oameni prinşi în capcana unei tehnologii primitive.

— Dacă Patriarhia ar fi încercat să aplice o asemenea lege Kzinilor, am fi exterminat-o cu siguranţă pentru insolenţa sa.

Dar oamenii nu erau Kzini. Timp de cinci sute de ani legile fuseseră respectate. Apoi, în urmă cu două sute de ani, apăruseră unele zvonuri în legătură cu anumite manevre oculte în sânul Consiliului Fertilităţii. Scandalul se încheiase cu operarea unor modificări esenţiale în legile de control al natalităţii.

Orice individ avea acum dreptul să devină părinte o singură dată, indiferent de starea genelor sale. În plus, Drepturile de Naştere de ordinul doi şi trei puteau fi acordate în mod automat pentru un coeficient de inteligenţă foarte ridicat sau pentru posesia anumitor aptitudini psihice foarte utile, precum ochi Plateau sau capacitate de orientare absolută, sau pentru însuşiri atavice, cum ar fi telepatia, longevitatea naturală sau dantura perfectă.

Drepturile de Naştere puteau fi acum cumpărate la un curs de aproape un milion de stelari. De ce nu? Îndemânarea în a face bani era şi ea un atribut al supravieţuirii, testat în decursul timpului. În plus, astfel se reduceau tentativele de mituire.

Tot pentru Drepturi de Naştere se putea lupta şi în arenă, cu singura condiţie ca participanţii să nu-şi fi folosit încă Drepturile de ordinul întâi. Câştigătorul primea Drepturile de ordinul doi şi trei, în vreme ce învinsul îşi pierdea Drepturile de ordinul întâi şi propria viaţă. În final, totul se compensa.