— Am urmărit asemenea lupte în emisiunile voastre distractive, interveni Interlocutorul. Credeam că luptă doar pentru amuzament.

— Nu, era de-adevăratelea, îi răspunse Louis. Teela chicoti:

— Şi Loteriile?

— Au apărut la scurt timp, continuă Nessus. Chiar şi cu acceleratoarele metabolice, pe Pământ erau mai multe decese decât naşteri. În consecinţă, în fiecare an, Consiliul Fertilităţii totaliza numărul de decese şi emigrări, scădea numărul anual de naşteri şi imigrări şi depunea numărul rezultat ca Drepturi de Naştere acordate la Loteria Anului Nou. Putea participa oricine. Cu ceva noroc, puteai avea zece sau douăzeci de copii, dacă ăsta se mai putea numi noroc. Nici măcar criminalilor condamnaţi nu li se putea lua dreptul de a participa la Loterii.

— Eu însumi am avut patru copii, interveni Louis Wu. Ultimul a fost câştigat la Loterie. Îi puteaţi întâlni pe trei dintre ei dacă veneaţi cu douăsprezece ore mai devreme.

— Pare foarte ciudat şi foarte complex. Atunci când populaţia Kzinilor devine prea numeroasă, noi…

— Atacaţi cea mai apropiată colonie umană.

— Nicidecum, Louis. Ne luptăm între noi. Cu cât înghesuiala este mai mare, cu atât există mai multe şanse ca un Kzin să-l ofenseze pe altul. Problema populaţiei se reglează de la sine. Niciodată n-am ajuns la un ordin de magnitudine similar vouă pe nici o planetă.

— Cred că încep să înţeleg, reflectă Teela Brown. Părinţii mei au fost amândoi câştigători ai Loteriilor…

Râse oarecum nervos.

— … Altfel nu m-aş mai fi născut. Gândiţi-vă că bunicul meu…

— Toţi strămoşii tăi, pe o perioadă de cinci generaţii, s-au născut ca rezultat al câştigării la Loterii.

— Nu mai spune! N-am ştiut asta.

— Datele noastre sunt clare în această privinţă, o asigură Nessus.