Urmează apoi Lorzii, primarii şi reprezentanţii — câte unul, cinci, patruzeci şi cinci sau patru sute din fiecare Domeniu şi Co-Domeniu al karhidei o vastă şi strălucitoare procesiune care avansează în sunetele cornilor metalici, ale instrumentelor de percuţie din lemn şi os, sau în ritmurile seci ale melodioaselor flaute electrice. Lovite de ploaie, stindardele marilor Domenii se învălmăşesc într-o confuzie multicoloră cu flamurile galbene ce împodobesc traseul, iar melopeele fanfarelor îşi întrepătrund sonorităţile, răsunând între zidurile înalte din piatră ce mărginesc străzile.

După ei vine un grup de jongleri cu sfere lustruite din aur, pe care le aruncă sus, într-un zbor sclipitor, le prind şi le azvârl din nou, producând fântâni arteziene scânteietoare. Deodată, parcă prinzând cu adevărat lumina, sferele lucesc orbitor, ca sticla, soarele răzbate printre nori.

Îi urmează patruzeci de bărbaţi cu straie galbene, cântăreţii din gossiwor. Instrumentul, care se foloseşte numai în prezenţa regelui, emite un ţipăt prelung, tânguitor. Patruzeci de gossiwori îţi cutremură mintea, cutremură turlele Erhenrangului, cutremură ultimele picături de ploaie din norii mânaţi de vânt. Dacă aceasta este muzica regală, nu-i de mirare că toţi regii Karhidei sunt nebuni.

Înapoia lor, apare alaiul suveranului: gărzi, funcţionari şi demnitari ai oraşului şi ai Curţii, deputaţi, senatori, cancelari, ambasadori şi Lorzi ai Regatului, nu se ţine seama de rang, dar toţi păşesc demni şi impunători. În mijlocul lor merge regele Argaven al XV-lea, în tunică albă, cămaşă şi pantaloni scurţi, bufanţi, cu jambiere din piele de culoarea şofranului şi caschetă galbenă, cu cozoroc. Un inel de aur constituie singura lui podoabă şi însemnul rangului. După el, opt bărbaţi voinici poartă litiera regală.