Îşi purta părul cărunt atent pieptănat într-o coafură care nu era nici feminină, nici masculină. Pur şi simplu aşa îşi aranja părul, nimic mai mult. Chipul ei prozaic nu avea nimic în comun cu frumuseţea, dar oricum nimeni n-ar fi căutat aşa ceva la ea.

Era cel mai capabil administrator al planetei. Nimeni nu putea, şi de fapt nici nu încerca, să o asemuiască strălucirii lui Salvor Hardin sau a lui Hober Mallow, al căror fapte însufleţiseră primele două secole ale existenţei Fundaţiei, dar nici nu se putea găsi vreo legătură între activitatea ei şi neroziile celor trei Indburi ereditari care conduseseră Fundaţia cu puţin înainte de apariţia Catârului.

Cuvântările ei n-aveau darul de a înflăcăra minţile bărbaţilor, pentru că nu o caracterizau gesturile dramatice, însă era capabilă de a lua fără multă zarva hotărâri pe care le respecta atâta vreme cât era convinsă de corectitudinea lor. Fără a poseda un farmec personal care să ia ochii cuiva, avea talentul de a convinge electoratul că hotărârile luate de ea vor fi drepte.

Întrucât potrivit doctrinei lui Seldon cursul istoriei este, în mare măsură, greu de deviat (dacă nu ţinem seama de elementele imprevizibile, un lucru pe care majoritatea admiratorilor lui Seldon îl ignoră, în ciuda incidentului cutremurător provocat de Catâr), Fundaţia şi-ar fi putut păstra capitala pe Terminus în orice condiţii. Aceasta era, totuşi, o posibilitate. Seldon, în cadrul apariţiei sale care tocmai se încheiase, apreciase calm că probabilitatea ca Terminus să rămână capitală era de aproximativ 87,2 la sută.

Cu toate acestea, chiar şi pentru admiratorii fanatici ai lui Seldon, acest lucru însemna că existau 12,8 la sută şanse că mutarea s-ar fi putut face spre un loc mai apropiat de centrul Federaţiei Fundaţiei, cu toate consecinţele neplăcute pe care le expusese Seldon. Faptul că această probabilitate de una din opt nu se materializase se datora Primarului Branno.