— De ce-mi spui toate astea, Golan?

— Pentru că vreau să te conving că ne lăsăm amăgiţi. Totul e o mascaradă… Sau chiar dacă la început a fost vorba de ceva real, acum totul se dovedeşte un fals de proporţii. Nu suntem propriii noştri stăpâni. Nu noi urmăm Planul!

— Ai mai spus vorbe ca astea şi înainte, Golan, dar întotdeauna am crezut că făceai afirmaţii ridicole doar ca să mă stârneşti. Pentru numele Galaxiei, cred că de fapt vorbeşti foarte serios.

— Bineînţeles că vorbesc serios!

— Nu se poate. Ori vrei să faci glume greu de înţeles pe socoteala mea, ori ţi-ai pierdut minţile.

— Nici una, nici alta, îl lămuri Trevize, mai liniştit acum, agăţându-şi degetele de centiron, de parcă n-ar mai fi avut nevoie să gesticuleze cu mâinile pentru a-şi întări spusele. Am mai chibzuit la problema asta, recunosc, dar până acum a fost doar intuiţie. Farsa la care am asistat în dimineaţa aceasta mi-a limpezit toate nelămuririle şi, la rândul meu, intenţionez să comunic părerile mele Consiliului.

— Eşti nebun! izbucni Compor.

— Aşa o fi. Vino cu mine ca să auzi despre ce este vorba.

Cei doi coborâră scările. Rămăseseră ultimii şi mai aveau de coborât câteva trepte. Apoi, în timp ce Trevize o luase cu puţin înainte, buzele lui Compor se mişcară imperceptibil, aruncând o vorbă nerostită în direcţia lui: “Nesăbuitul!”

2

Primarul Harla Branno deschise şedinţa Consiliului Executiv. Privi către adunare fără nici o urmă de interes; cu toate acestea, nimeni dintre participanţi nu se îndoi că ea-i observase pe toţi cei prezenţi şi-i ştia deja pe cei care încă nu sosiseră.