Încercând să pun ordine în problemele din ultimele şase luni, îmi dau seama acum că, în timp ce noi ridicam un zid de pasiune în jurul acestui octombrie al nostru şi în jurul Insulei Kos, Pământul căzuse deja în mâinile acelor puteri care sfărâmă toate lunile octombrie. Manevrate din interior şi din exterior, forţele dezagregării finale mărşăluiau chiar atunci printre ruine — nevăzute, neîndurătoare, cu armele în poziţie de tragere. Cort Myshtigo aterizase la Port-au-Prince cu vechiul Sol-Bus Nine, care-l adusese de pe Titan, dimpreună cu o încărcătură cuprinzând cămăşi şi pantofi, lenjerie de corp, ciorapi, vinuri asortate, produse medicale şi cele mai noi benzi înregistrate în lumea civilizată. Acest Myshtigo! Bogat şi influent, jurnalist galactic. Cât de bogat, n-aveam să aflăm decât după mai multe săptămâni; cât de influent, descoperisem cu numai cinci zile în urmă.

În timp ce noi rătăceam printre pâlcurile de măslini sălbăticiţi, croindu-ne drum printre ruinele castelului franc sau amestecându-ne paşii cu hieroglifele lăsate de labele pescăruşilor pe nisipul plajei umede a Insulei Kos, ne omoram timpul în aşteptarea unei răscumpărări care putea să nu vină, care n-ar fi trebuit să fie aşteptată, cu adevărat, niciodată.