Oricum, zborurile spre Marte abătuseră atenţia omenirii de la di-ficultăţile din Africa. Astfel încât totul revenea la ceea ce le spusese el amicilor lui, proprietari de magazine; ceea ce au naziştii şi ne lipseşte nouă este… nobleţea. Admiră-i pentru dragostea lor pentru muncă sau pentru eficacitatea lor… dar visul este cel care-l stârneşte pe om. Zboruri spaţiale, la început către Lună, apoi către Marte; dacă nu aceasta este cea mai veche năzuinţă a omului, cea mai înaltă speranţă a noastră către glorie. Acum, pe de altă parte, japonezii. Îi ştiu eu prea bine; doar fac afaceri cu ei toată ziua. Sunt — s-o recunoaştem — orientali. Galbeni. Noi, albii, trebuie să ne înclinăm în faţa lor deoarece ei deţin puterea. Dar suntem cu ochii la Germania; vedem ce poate fi făcut acolo unde au cucerit albii şi este complet altceva.

— Ne apropiem de Nippon Times Building, domnule, zise chinezoiul, cu răsuflarea întretăiată de efortul de a urca panta.

Încetini, acum.

Childan încercă să şi-l imagineze pe clientul domnului Tagomi. Era clar că omul era neobişnuit de important; tonul domnului Tagomi la telefon, imensa lui agitaţie, lăsaseră să se înţeleagă faptul. Imaginea unuia dintre cei mai importanţi cumpărători sau, mai degrabă, clienţi ai lui însuşi, i se înfiripă în minte, un om care făcuse multe pentru a-i crea lui Childan o reputaţie printre sus-pusele personaje locuind în Bay Area

Cu patru ani în urmă, Childan nu fusese negustorul de rarităţi şi atracţii care era acum; ţinuse un micuţ şi întunecos anticariat pe Geary. Magazinele vecine vindeau mobilă folosită, sau calculatoare la mâna a doua, sau lenjerie confecţionată. Nu era o zonă selectă. Noaptea, pe trotuar se petreceau tâlhării şi uneori violuri, în ciuda eforturilor Departamentului de Poliţie San Francisco şi chiar ale Kempeitai- ului mai marilor japonezi.