Şi în frumoasele reviste lucioase tipărite în München şi răspândite în toate bibliotecile şi la toate standurile de ziare… oricine poate vedea singur poze color pe câte o pagină întreagă: blonzii colonişti arieni, cu ochi albaştri care acum, cu hărnicie, lucrau pământul, recoltau, arau şi aşa mai departe, în marele grânar al lumii, Ucraina. Tipii ăia păreau de-a dreptul fericiţi. Iar gospodăriile şi casele lor erau curate. Nu vedeai imagini cu polonezi beţi, imbecilizaţi, tolăniţi pe prispe, stând să se prăbuşească sau scoţând la vânzare câţiva napi prăpădiţi prin pieţe de ţară. Totul este de domeniul trecutului, ca şi drumurile prăfuite, cu făgaşe, cândva transformate în mocirle în anotimpul ploios, împotmolind căruţele.

Dar Africa. Pur şi simplu îşi dăduseră frâu liber entuziasmului acolo şi trebuia să admiri faptul, cu toate că o părere mai avizată i-ar fi atenţionat poate să mai aştepte puţin, de pildă până când Proiectul Farmland ar fi fost terminat. Acum, naziştii arătaseră acolo geniu; artistul din ei ieşise cu adevărat la iveală. Marea Mediterană închisă, secată, transformată în teren cultivabil, prin folosirea forţei atomice — ce îndrăzneţ! Cum fuseseră puşi cu botul pe labe bârfitorii — anumiţi comercianţi de pe Montgomery Street, spre exemplu. Şi de fapt, Africa avusese întotdeauna succes…

Într-un proiect de acest gen însă, aproape era un cuvânt a cărui rostire începea să fie prevestitoare de rele. Binecuvântatul pamflet muşcător al lui Rosenberg a apărut în 1958; atunci s-a arătat pentru prima oară cuvântul. În ceea ce priveşte Soluţia Finală a Problemei Africane, aproape că ne-am atins obiectivele. Din nefericire, totuşi…

Totuşi, trebuiseră două sute de ani pentru a scăpa de indienii americani. În Africa, germanilor le fuseseră suficienţi cincisprezece. Aşa că nici o critică nu stătea în picioare. Childan, de fapt, o susţinuse de curând, în timpul unei mese luate cu unii dintre ceilalţi comercianţi. Se aşteptau la miracole, era evident, ca şi cum naziştii puteau remodela lumea ca prin farmec. Nu, era ştiinţă şi tehnologie şi acel talent minunat pentru munca din greu; nemţii nu se opreau niciodată din strădanie. Şi când făceau o treabă, o făceau bine.