Era o scârbă. Un rechin, care nu făcuse niciodată reparaţii, micşorase din ce în ce spaţiile, sporise chiriile… Omuro îi spoliase pe cei sărmani, mai ales pe foştii militari aproape lefteri, rămaşi şomeri în timpul crizei de la începutul anilor cincizeci. Oricum, una dintre Misiunile Comerciale japoneze îi tăiase lui Omuro capul pentru lăcomia lui. Iar acum, nici nu se mai auzea de o asemenea încălcare a asprelor, rigidelor, dar justelor legi civile japoneze. Era o mândrie a incoruptibilităţii oficialităţilor de ocupaţie japoneză, în special a celor care veniseră după căderea Guvernului Militar.

Evocând cinstea colţuroasă, plină de stoicism a Misiunii Comerciale, Frink se simţi mai liniştit. Chiar şi Wyndam-Matson ar fi înlăturat, ca o muscă gălăgioasă. Cât e el de patron la W.-M. Corporation

Se ridică din pat şi-şi găsi, şovăitor, drumul spre baie. În timp ce-şi făcu duş şi se bărbieri, ascultă la radio ştirile de la miezul zilei.

"Să nu ne batem joc de efortul depus", zicea radioul, tocmai când închidea el apa caldă.

Nu, nu ne vom bate, se gândi Frink cu amărăciune. Ştia el ce anume efort aveau în minte, la radio. Totuşi, era ceva hazliu în asta, imaginea nemţilor greoi şi ţâfnoşi plimbându-se pe Marte, prin nisipul roşu pe care nu mai călcase picior de om. Săpunindu-se pe obraji, Frink începu să scandeze o satiră adresată sieşi. Gott, Herr Kreisleiter. Ist dies vielleicht der Ort wo man das Konzentrationslager bilden Kann? Das Wetter ist so schön. Heiss, aber doch schön…

Radioul spunea: "Civilizaţia Co-Prosperităţii trebuie să se oprească şi să cumpănească dacă nu cumva în încercarea noastră de a asigura o echilibrare a îndatoririlor şi obligaţiilor reciproce cuplate cu remuneraţiile…" Limbaj tipic pentru ierarhia conducătoare, observă Frink. "…nu am scăpat din vedere scena viitorului, pe care se vor desfăşura afacerile omului, fie el nordic, japonez, negroid…" Şi o ţinu tot aşa.