— Ahhh! făcu Celise Waan. Carnea mea!

— Cantitatea este copioasă, deşi recunosc că varietatea-i redusă, anunţă Haviland Tuf. Vă voi lăsa sarcina de a vă pregăti carnea în modul cel mai plăcut cerului gurii dumneavoastră.

Se duse la un dulap, tastă codul de acces şi scoase o lădiţă, pe care o aduse, sub braţ, la masă.

— Aceasta-i singura carne de la bordul navei mele. Nu-i pot garanta gustul sau calitatea. Dar până acum n-am primit vreo plângere.

Rica Dawnstar izbucni în râs, iar Kaj Nevis chicoti. Haviland Tuf, grijuliu şi metodic, scoase din lădiţă o duzină de cutii de conserve cu hrană pentru pisici şi le aşeză în faţa lui Celise Waan. Distrugere se căţără pe masă şi începu să toarcă.

— Nu-i atât de mare pe cât mă aşteptam, spuse Celise Waan, la fel de arţăgoasă ca de obicei.

— Doamnă, ripostă Haviland Tuf, ochii pot înşela deseori. Ecranul meu de vizualizare este, recunosc, modest, cu diametrul doar de un metru, iar acest lucru, bineînţeles, diminuează mărimea oricărui obiect reprezentat pe el. Nava are dimensiuni considerabile.

— Cât de considerabile? se interesă Kaj Nevis, apropiindu-se. Tuf îşi încrucişă mâinile pe burtă.

— Nu pot spune cu precizie. Cornul abundenţei cu bunuri excelente la preţuri minime e doar o navă comercială modestă, iar instrumentele ei senzoriale nu-s ce-ar trebui să fie.

— Atunci, spune cu aproximaţie, mârâi Kaj Nevis.

— Cu aproximaţie, repetă Tuf. Ţinând seama de unghiul din care-i prezentată imaginea pe ecranul meu, considerând axa mai mare drept lungime, nava de care ne apropiem pare a avea circa treizeci de kilometri standard lungime, în jur de cinci kilometri lăţime şi vreo trei kilometri înălţime, cu excepţia secţiunii cu cupolă, care se ridică ceva mai mult, şi a turnului din faţă, care se înalţă aproximativ un kilometru deasupra punţii de unde porneşte.