Ne vom îndrepta, cu toată viteza, spre Arcă. Dacă vom parcurge drumul fără probleme, vom folosi facilităţile deosebite de care dispune costumul meu pentru a face o gaură într-un sas. Am auzit că Anittas este expert în sisteme cibernetice străvechi şi calculatoare demodate. Foarte bine. O dată intraţi, nu va avea probleme să obţină controlul asupra Arcei şi să anuleze programul ostil care funcţionează acum.

Celise Waan se făcu stacojie.

— Ne vei lăsa să murim! ţipă ea. Nevis, Lion, trebuie să-l oprim! O dată aflaţi pe navă, ne vor distruge! Nu putem avea încredere în ei!

— De ce trebuie ca moralitatea mea să fie asaltată continuu de asemenea acuzaţii? întrebă Haviland Tuf. Sunt un om de onoare. Desfăşurarea evenimentelor, aşa cum aţi sugerat-o, nu mi-a trecut niciodată prin minte!

— E un plan bun, zâmbi Kaj Nevis, care începu să despacheteze costumele spaţiale. Anittas, mercenaro, îmbrăcaţi-vă!

— Îi laşi să ne părăsească aici? gemu Celise Waan către Jefri Lion.

— Sunt sigur că nu ne vor face nici un rău, spuse Lion, trăgându-se de barbă. Şi dacă ar face-o, Celise, cum vrei să-i opresc?

— Să ducem costumul de luptă la sasul principal, îi spuse Haviland Tuf lui Kaj Nevis, în timp ce Dawnstar şi cibertehul se îmbrăcau.

Nevis dădu din cap, ieşi din propriul lui costum şi se apucă să-l ajute pe Tuf.

Târâră, cu oarecare dificultate, uriaşa armură unqiană către sasul principal al Cornului abundenţei. Ajunşi acolo, Tuf îşi scoase costumul şi desfăcu intrarea în cuirasă, apoi se urcă pe un scaun şi începu să se strecoare cu greu înăuntru.

— O clipă, zise Kaj Nevis, apucându-l de umăr.

— Domnule, nu-mi place să fiu atins! Luaţi mâna de pe mine.

Se întoarse şi clipi, surprins. Kaj Nevis scosese un vibrocuţit. Lama subţire, zumzăitoare, care putea tăia chiar şi oţelul, se afla ia mai puţin de un centimetru de nasul lui.