Străbunicul ei Omeh purta roba verde de șaman al tribului senufo când venise s-o vadă pe Nicole în Roma cu două săptămâni înaintea lansării navei spațiale Newton. Nicole îl mai întâlnise de două ori pe Omeh, în satul natal al mamei ei aflat pe Coasta de Fildeș, o dată în timpul ceremoniei Poro când Nicole avea șapte ani și apoi, trei ani mai târziu, la înmormântarea mamei ei. În timpul acestor scurte întâlniri, Omeh începuse să o pregătească pe Nicole pentru ceea ce bătrânul șaman o asigurase că va fi o viață extraordinară. Omeh fusese cel care susținuse cu tărie că Nicole era, într-adevăr, femeia despre care cronicile senufo preziseseră că va împrăștia sămânța tribului lor „chiar până la stele”.

Omeh, Vulturul, chiar și Richard, se gândi Nicole. Ăsta da, grup! Fața lui Henry, prinț de Wales se alătură celor trei și, preț de o clipă, Nicole își aminti intensitatea pasională a scurtei lor povești de dragoste petrecută la scurt timp după ce ea cucerise medalia olimpică de aur. Se cutremură, retrăind durerea respingerii. Însă fără Henry, își reaminti sieși, n-ar fi existat Genevieve. Retrăind în amintire iubirea pe care o împărtășise cu fiica ei pe Pământ, aruncă o privire întâmplătoare spre raftul cu discuri-cărți electronice. Se ridică brusc, se duse la raft și începu să citească titlurile. Într-adevăr, Max îi lăsase câteva manuale despre creșterea găinilor și porcilor. Dar asta nu era tot. Se părea că-i dăduse întreaga lui bibliotecă particulară.

Nicole zâmbi, scoase o carte de basme și o introduse în cititor. „Răsfoi” paginile și se opri la basmul cu Frumoasa Adormită. Când citi cu glas tare „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, Nicole avu încă o amintire extrem de vie — se văzu la șase sau șapte ani, stând în poala tatălui ei, în casa din suburbia pariziană Chilly-Mazarin.