Ellie se întâlnise prima dată cu roboțeii tatălui ei, Ioana d’Arc și Eleanor de Aquitania, doar cu șase săptămâni în urmă, pe când se afla în afara habitatului principal, în satul Avalon aflat în carantină, ajutându-și soțul, care era medic, să îngrijească pacienții condamnați de retrovirusul RV-41 din corpul lor. Ellie tocmai se întorcea dintr-o vizită plăcută și încurajatoare la prietena și fosta ei profesoară, Eponine. Mergea pe ulița murdară, așteptându-se în orice clipă să-l vadă pe Robert când, dintr-o dată, își auzise numele strigat de două glasuri ciudate. Cercetase zona din jurul ei și, în sfârșit, localizase perechea de figurine micuțe de pe acoperișul unei clădiri din vecinătate.

Traversase ulița ca să-i vadă și să-i audă mai bine pe roboți, iar Ioana și Eleanor o informaseră că tatăl ei, Richard, era încă în viață. După ce-și revenise din șocul inițial, Ellie începuse să le pună întrebări. Se convinsese repede că Ioana și Eleanor spuneau adevărul; totuși, înainte să afle pentru ce trimisese tatăl ei roboții, îl văzuse pe soțul ei apărând în depărtare. Figurinele de pe acoperiș îi spuseseră atunci, în grabă, că vor reveni curând. De asemenea, o atenționaseră să nu povestească nimănui de existența lor, nici măcar lui Robert, cel puțin deocamdată.

Ellie se bucurase nespus că tatăl ei trăia. Îi fusese aproape imposibil să țină vestea sub tăcere, deși era perfect conștientă de semnificația politică a informației pe care o deținea. Când, peste aproape două săptămâni, fusese din nou abordată de roboței în Avalon, avea pregătit un torent de întrebări. Totuși, pentru acea ocazie Ioana și Eleanor fuseseră programate să discute alt subiect — o posibilă tentativă de a o scoate pe Nicole din închisoare. Cu acest al doilea prilej, roboțeii îi spuseseră lui Ellie că Richard știa foarte bine că o astfel de evadare era o acțiune primejdioasă.