În anii imediat următori vizitei din 2130 a Ramei I, pământenii erau plini de așteptări. Savanții și politicienii deopotrivă afirmau că a început o nouă epocă în istoria omenirii. Agenția Spațială Internațională (ASI), împreună cu Consiliul Guvernelor (COG), au elaborat proceduri minuțioase de abordare a viitoarei vizite a ramanilor. Toate telescoapele au fost ațintite spre cer, concurând între ele pentru onoarea de a fi primul care localizează următoarea navă spațială Rama. Dar n-au mai fost semnalate astfel de apariții.

În a doua jumătate a deceniului 2131–2140, explozia economică alimentată parțial, în ultimele ei stadii, de reacțiile din toată lumea față de Rama, s-a întrerupt brusc. Omenirea s-a cufundat în cea mai adâncă depresiune din istoria sa, cunoscută ca Marele Haos, însoțită de anarhie și sărăcie pe scară largă. Întreaga activitate de cercetare științifică a fost abandonată în timpul acestei epoci triste și, după mai multe decenii în care s-a acordat atenție problemelor terestre, oamenii de pe Pământ aproape că au uitat de inexplicabilul oaspete venit din stele.

În anul 2200, în sistemul solar a sosit un al doilea intrus cilindric. Cetățenii Pământului au scos de la naftalină vechile proceduri puse la punct după plecarea primei nave Rama și s-au pregătit în vederea unui rendez-vous cu Rama II. Pentru misiune a fost pregătit un echipaj de douăsprezece persoane. Curând după rendez-vous, cei doisprezece au declarat că cea de-a două navă spațială Rama era aproape similară cu predecesoarea ei. Oamenii s-au confruntat cu noi mistere și minuni, inclusiv câteva ființe extraterestre, dar tot n-au putut răspunde la întrebările legate de originea și scopul Ramei.

Trei decese ciudate în sânul echipajului au creat o mare îngrijorare pe Pământ, unde toate aspectele misiunii istorice erau urmărite la televizor.