Încântat, Kress se felicită pentru geniul de care dăduse dovadă.

Când aruncă mâncare în bazin, a doua zi, se iscă îndată o bătălie în trei colţuri, pentru dobîndirea ei. Albii cîştigară detaşat.

După asta, urmă război după război.

La aproape o lună din ziua în care Jala Wo îi adusese regii de nisip, Kress conectă proiectorul holografic şi chipul său se materializă în bazin. Chipul se rotea încet, de la un colţ la altul, astfel încât privirea sa poposea asupra tuturor celor patru castele, în egală măsură. Kress găsi că holograma era foarte reuşită; avea zâmbetul lui sarcastic, gura mare, obrajii plini. Ochii albaştri scăpărau, părul sur era pieptănat îngrijit, cu cărare pe-o parte, după ultima modă, sprâncenele erau subţiri şi sofisticate.

Curând după aceea, regii de nisip se apucară de lucru. Kress îi hrănea cu dărnicie, în timp ce imaginea sa strălucea pe cerul lumii lor. Temporar, războaiele încetară. Întreaga activitate era dedicată cultului.

Chipul lui Kress se ivi pe zidurile castelelor.

La început, i se păru că toate cele patru imagini erau identice, dar pe măsură ce lucrul continua şi el studia reproducerile, Kress începu să desluşească deosebiri subtile de tehnică şi de execuţie. Roşii erau cei mai inventivi; folosiseră paiete minuscule de ardezie pentru a reda părul lui argintiu. Idolul alb i se păru tânăr şi maliţios, în vreme ce chipul făurit de negri, — deşi virtual acelaşi, trăsătură cu trăsătură — avea un aer înţelept şi binevoitor. Ca întotdeauna, regii de nisip portocalii fură ultimii şi cei din urmă. În războaie nu le mersese prea bine, iar castelul lor arăta jalnic în comparaţie cu celelalte. Imaginea pe care o sculptaseră era grosolană şi caricaturală, şi se părea că aveau de gând s-o lase aşa. Când încetară să mai lucreze la chip, Kress se supără de-a binelea pe ei, dar n-avu ce le face.