Dealtfel, Rakkis pierdea mult la regii de nisip, aproape în fiecare săptămână. Se considera specialist în materie, susţinând că-i studiase şi le analizase obiceiurile în perioada care urmase primei petreceri, dar când venea momentul să-şi plaseze mizele n-avea noroc. Kress bănuia că pretenţiile lui Jad nu erau decât lăudăroşenie şi ifose. Într-un moment de trândavă curiozitate încercase şi el să studieze puţin regii de nisip, conectându-şi terminalul la bibliotecă, pentru a afla de pe ce lume erau originare vietăţile sale. Dar nu figurau nicăieri. Intenţiona să ia legătura cu Wo şi s-o întrebe pe ea, însă îl preocupau alte lucruri, mai importante, şi problema îi scăpa mereu din vedere.

În cele din urmă, după o lună în care pierderile sale se ridicaseră la peste o mie de standarzi, Jad Rakkis îşi făcu apariţia la jocurile strategice, cu o cutie de plastic sub braţ. Înăuntru se afla un fel de păianjen acoperit cu perişori aurii.

— Un păianjen de nisip, anunţă Rakkis. De pe Cathaday. L-am cumpărat azi după amiază de la t'Etherane. De obicei li se extrag pungile cu venin, dar ăsta-i întreg. Eşti dispus, Simon? Vreau să-mi recâştig banii. Pariez o mie de standarzi: păianjenul de nisip contra regilor de nisip.

Kress examina insecta din interiorul închisorii de plastic. Regii lui de nisip crescuseră mult — se făcuseră de două ori mai mari decât al lui Wo, aşa cum prezisese chiar ea — dar pe lângă lighioana din cutie nu erau decât nişte pitici. Păianjenul era veninos, iar ei, nu. În schimb, erau teribil de mulţi. Şi-apoi, oricum, în ultima vreme, războaiele regilor de nisip începuseră să devină plictisitoare.