După plecarea ei, nedumerit, Kress se întoarse la bazin şi contemplă îndelung castelele. Chipurile sale erau la locul lor, ca şi înainte. Numai că… Înşfăcă ochelarii cu lupe şi-i puse pe ochi. Chiar şi aşa, era greu de desluşit. I se păru totuşi că expresia imaginilor sale era vag schimbată, că zâmbetul lui era puţin strâmb, conferind o notă de răutate. Dar era o schimbare abia perceptibilă, dacă era o schimbare. Până la urmă, Kress puse impresia pe seama autosugestiei şi hotărî să n-o invite pe Jala Wo la vreo altă serată.

În cursul următoarelor luni, Kress, şi cîţiva dintre preferaţii săi se întruniră săptămânal pentru a participa la ceea ce lui îi plăcea să numească „jocuri strategice”. Acum, când fascinaţia pe care o exercitaseră iniţial asupra lui regii de nisip se atenuase, Kress petrecea mai puţin timp în preajma bazinului şi mai mult pentru a se ocupa de afaceri şi de viaţa mondenă, dar tot mal găsea plăcere în a asista, împreună cu o mână de prieteni, la câte-un război, două. Îşi menţinea combatanţii în formă, printr-un regim situat la limita înfometării. Procedeul avu urmări grave pentru portocalii, care deveniră, în mod vizibil, mai piperniciţi, încât Kress începu să se întrebe dacă nu cumva burta lor decedase. Ceilalţi însă se descurcau binişor.

Uneori, noaptea, când avea insomnie, Kress se ducea cu o sticlă de vin în salonul cufundat în semiobscuritate, unde singura lumină era licărul roşu al deşertului în miniatură. Stătea ore întregi, bând şi privind de unul singur. Aproape întotdeauna avea loc câte-o bătălie pe undeva, iar când nu era nici una putea isca lesne prilejul, aruncând o fărâmă de mâncare.

La bătăliile săptămânale se apucaseră să parieze, aşa cum sugerase Malada Blane. Kress cîştigă o mulţime de bani mizînd pe albi, care deveniseră colonia cea mai puternică şi mai numeroasă, cu cel mai falnic castel din bazin. Într-una din zile, ridică puţin colţul capacului şi aruncă mâncarea în apropierea castelului alb — în loc să-i dea drumul, ca de obicei, pe câmpul de bătălie central — astfel încât ceilalţi regi de nisip, dacă voiau să obţină câteva fărâmituri, să fie nevoiţi a-i ataca pe albi în perimetrul propriei lor fortăreţe. Încercară. Albii se apărară admirabil. Kress cîştigă de la Jad Rakkis o sută de standarzi.