— Ieşi afară, scrâşni el. Dădu cu ochii de spada care-i căzuse din mână în ajun şi se grăbi s-o înşface. Ieşi afară, repetă, vânturând arma ca să-şi sublinieze cuvintele. Să nu-ndrăzneşti să te mai apropii de bazin.

Ea îi râse în nas.

— N-ai tu curajul ăsta, zise. Se aplecă să ridice barosul.

Kress scoase un urlet şi se repezi la ea. Până să-şi dea bine seama ce se întâmplă, lama de metal pătrunsese adânc în abdomenul femeii. Cath m'Lane se uită năucă la el, apoi la spadă. Kress se trase îndărăt şi începu să scâncească.

— N-am vrut… voiam doar să…

Cath m’Lane era spintecată, însângerată, moartă, dar nu se îndura încă să cadă.

— Monstrule, izbuti să rostească, deşi avea gura plină de sânge. Apoi se răsuci, oribil, cu spadu în ea şi, cu ultimele puteri, se izbi de peretele bazinului. Panoul fisurat se sparse şi Cath m'Lane se prăbuşi, într-o avalanşă de plastic, nisip şi noroi.

Kress începu să scoată ţipete scurte, isterice, şi se căţără pe una din canapele.

Ieşind din nămol, o mulţime de regi de nisip se revărsau pe podeaua salonului. Se târau peste cadavrul lui Cath. Câţiva se aventurară să traverseze mocheta şi ieşiră din cameră. Alţii se luară după ei.

Kress privi înmărmurit o coloană ce lua naştere sub ochii săi. Un pătrat viu, forfotitor, de regi de nisip, care purtau ceva, ceva cleios şi diform, o bucată de carne crudă, mare cât un cap de om. Coloana se depărta încet de bazin. Masa informă pulsa.

În clipa aceea, Kress se dezmetici şi o rupse la fugă.

Era după amiază, târziu, când îşi luă inima-n dinţi să se întoarcă.

Fugise drept la aeroglisor şi-şi luase zborul spre cel mai apropiat oraş, la vreo cincizeci de kilometri distanţă, aproape bolnav de spaimă. Dar odată ajuns departe, în siguranţă, găsise un restaurant mai retras, dăduse pe gât câteva căni de cafea şi două tablete contra mahmurelii, mâncase un mic dejun copios şi, încetul cu încetul, îşi venise în fire.