Îndată ce termină cu aeroglisoarele, se îmbrăcă în costum şi intră în casă, după cadavrul lui Cath.

Nu mai era acolo.

Scormoni conştiincios nisipul care începuse deja să se usuce, dar nici pomeneală; cadavrul dispăruse. Să fi izbutit să se târască afară de una singură? Era greu de crezut, dar Kress căută. O inspecţie sumară prin camere nu dădu la iveală nici cadavrul, nici vreo urmă a regilor de nisip. N-avea timp pentru investigaţii mai amănunţite, atâta vreme cât aeroglisorul incriminator se afla în faţa casei sale. Hotărî să încerce mai târziu.

La vreo şaptezeci de kilometri spre nord de conacul lui începea un lanţ de vulcani activi. Zbură într-acolo, cu aeroglisorul lui Cath la remorcă. Deasupra conului incandescent al celui mai mare dintre vulcani, tăie contactul magnetic şi privi vehiculul dispărând în lava de dedesubt.

Când reveni în faţa casei, se însera. Asta îl făcu să şovăie. O clipă, fu pe punctul de a decola din nou spre oraş, pentru a-şi petrece noaptea acolo. Pe urmă se răzgândi. Avea de lucru. Încă nu era în siguranţă.

Împrăştie granule otrăvitoare pe terenul din jurul casei. Faptul n-avea să pară suspect nimănui. Avusese şi-n alte rânduri probleme cu şobolanii. După ce termină, pregăti butelia cu pesticid şi pătrunse iarăşi în casă.

Străbătu clădirea, odaie după odaie, aprinzând peste tot lămpile, până ce fu scăldat într-o revărsare de lumină artificială. Se opri să deretice în salon, adunând cu lopata nisipul şi cioburile de plastic şi aruncându-le înapoi, în bazin. Aşa cum se temuse, toţi regii de nisip dispăruseră. Castelele erau surpate şi strâmbe, mâncate de potopul pe care îl abătuse asupra lor mânia lui Kress, iar ruinele se fărâmiţau pe măsură ce se zvânta nisipul.

Se încruntă şi continuă să caute, cu butelia de otravă în spate, prinsă de bretelele petrecute peste umeri.

Jos, în pivniţa pentru vinuri, dădu de corpul lui Cath m'Lane.