Câteva înghiţituri de alcool îl mai calmară Aşadar, otrava nu-i afecta gândi el. Ar fi trebuit să-şi dea seama. Wo îi atrăsese atenţia că burta putea să manânce orice. Mai bău un pahar, ca să prindă curaj, apoi se îmbrăcă în costum şi-şi agăţă în spinare butelia. Deschise uşa.

Afară, regii de nisip aşteptau.

Avea în faţă două oştiri aliate împotriva ameninţării comune. Numărul mobililor era mai mare decât şi-ar fi putut închipui. Blestematele de burţi păreau a fi mai prolifice ca şobolanii. Terenul din faţa casei era plin de regi de nisip, un imens covor târâtor.

Kress îndreptă furtunul spre ei şi apăsă pe buton. O ceaţă cenuşie, coborî asupra celui mai apropiat şir de mobili. Kress plimbă, tubul dintr-o parte într-alta.

Oriunde îi ajungea ceaţa, regii de nisip se zvârcoleau violent şi mureau în spasme. Kress zâmbi. Nu-i puteau ţine piept. Continuă să pulverizeze, descriind un arc mare de cerc înaintea lui şi păşi încrezător peste crusta de cadavre negre şi roşii. Oştile bătură în retragere. Kress mai făcu doi paşi, având grijă să-şi croiască drum către burţi.

Dintr-o dată, retragerea încetă. O mie de regi de nisip se năpustiră spre el.

Kress se aşteptase la un contraatac. Se propti pe picioare şi începu să măture cu sabia de ceaţă, plimbând-o cu mişcări şerpuitoare. Mobilii veneau înspre el şi mureau. Câţiva reuşiră să trăiască; nu putea stropi pretutindeni deodată. Îi simţi căţărându-i-se pe picioare, le simţi mandibulele muşcând neputincioase în plasticul rezistent al costumului. Îi ignoră şi continuă să pulverizeze.

Apoi începu să simtă izbituri moi în cap şi pe umeri.

Îl apucă tremuratul, se răsuci şi privi deasupra lui. Toată faţada casei colcăia de regi de nisip. Negri şi roşii, cu sutele. Se aruncau de sus asupra lui. Cădeau de jur împrejur. Unul ateriză pe placa transparentă care-i acoperea faţa şi vreme de o secundă cumplită, până ce-l mătură cu dosul mâinii, îi văzu mandibulele ce hăpăiau cu furie în dreptul ochilor lui.