Traducere: Igor Blok

Editura Tineretului, 1961

Страна багровых туч

Detgiz, 1959

Secretarul ridică asupra lui Bîkov singurul ochi pe care-l avea:

— Veniţi din Asia Centrală?

— Da.

— Actele dumneavoastră…

Întinse stăruitor peste birou o mînă tuciurie, ce semăna cu un cleşte de rac, avînd degetul arătător peste măsură de lung; secretarului îi lipseau trei degete şi o jumătate din palmă. Bîkov puse în mîna secretarului delegaţia sa şi o adeverinţă. Despăturind încet delegaţia, secretarul citi:

„Inginerul-mecanic Bîkov Alexei Petrovici, de la Baza expediţionară sovieto-chineză din Gobi, este delegat da Ministerul Geologiei să ducă tratative cu privire la continuarea lucrărilor. Baza oficială: o adresă C.S.C.I. din…”

Secretarul aruncă o privire asupra adeverinţei, i-o restitui şi-i arătă o uşă capitonată cu muşama neagră.

— Poftiţi dincolo! Tovarăşul Kraiuhin vă aşteaptă.

— Delegaţia rămîne la dumneavoastră? întrebă Bîkov.

— Delegaţia rămîne la mine.

Bîkov îşi netezi părul şi îşi îndreptă bluza din piele de antilopă. I se păru că a surprins în ochiul secretarului o privire curioasă ori poate ironică. Se încruntă, deschise uşa arătată şi intră.

În cabinetul spaţios, cu aspect sumbru, storurile de bambus erau lăsate jos, acoperind ferestrele. Pereţii din material plastic, cu desăvîrşire goi, aveau reflexe difuze. Duşumeaua era acoperită cu un covor roşu, moale. Bîkov aruncă o privire în jur, căutîndu-l pe stăpînul cabinetului. Lîngă biroul masiv, pe care nu se afla mai nimic văzu profilîndu-se două chelii. Una din ele, palidă, bătînd în cenuşiu, stătea nemişcată, înălţîndu-se puţin peste speteaza unuia din fotoliile destinate vizitatorilor. Cealaltă, de un galben ca şofranul, stătea aplecată peste mapele aflate pe birou, la celălalt capăt, şi se legăna necontenit, ca şi cînd posesorul ei ar fi mirosit suspicios hîrtiile de calc şi copiile albastre, trase la heliograf, ale schiţelor aflate înaintea lui.