Bîkov se surprinse uitîndu-se ţintă în ochii drăgălaşei bibliotecare de la masa de vizavi. Fata se încruntă, apoi nu se mai putu stăpîni şi izbucni în rîs. Bîkov se încruntă la rîndul lui. Da, trebuie să expedieze o telegramă la Aşhabad, anunţînd că deplasarea va fi de lungă durată. Păcat că nu se pot vedea înainte de plecarea expediţiei… La ce-ar folosi însă o întîlnire? Poţi oare să spui în cîteva minute tot ce ţi-ai pus în gînd vreme de cîţiva ani? Să lăsăm, dar, soarta să decidă. Cînd se va înapoia… (în mintea lui Bîkov răsări o fotografie dintr-o revistă ilustrată, care înfăţişa înapoierea dintr-o cursă grea a unor eroi ai spaţiilor cosmice, întîmpinaţi cu flori, zîmbete, braţe ridicate în semn de salut…), deci cînd se va înapoia, îşi va lua un concediu şi va pleca la Aşhabad. Va merge la o anumită casă, va apăsa pe butonul soneriei şi atunci…

Bîkov se uită la ceas. Pînă la cinci mai rămăseseră cîteva minute. Se ridică, restitui, cu o uşoară înclinare a capului, volumul din enciclopedie fetei aceleia cu zîmbetul pe buze şi se duse la Kraiuhin.

În anticameră, secretarul cel cu un singur ochi îl salută ca pe o veche cunoştinţă, dînd din cap. Bîkov se mai uită o dată la ceas (era cinci fără un minut), îşi trecu degetele prin păr, îşi îndreptă bluza şi deschise hotărît uşa care da în cabinet.

Avu impresia că a intrat într-o altă încăpere. Storurile erau ridicate; pe geamurile larg deschise intra, într-un şuvoi vesel, soarele, inundînd pereţii catifelaţi din material plastic de culoare deschisă. Fotoliul din faţa biroului era dat la o parte. În fotoliu se mai afla costumul de protecţie ce semăna cu un costum de scafandru, cu calota argintie aruncată peste speteaza fotoliului. Covorul, făcut sul, era întins de-a lungul unui perete. În mijlocul cabinetului, pe parchetul lucios, stătea un obiect ciudat, asemănător cu o uriaşă broască ţestoasă, de culoare cenuşie, cu cinci picioare groase ca nişte butuci. O cuirasă netedă de formă sferică se ridica la cel puţin un metru deasupra duşumelei. În jurul broaştei ţestoase făcuseră cerc cîţiva oameni, care stăteau pe vine.