Supușii lui Architor au ajuns să trăiască în mare mizerie. Unii au încercat să se răzvrătească, chibzuind să se înțeleagă între ei prin semne. Dar n-a ieșit nimic, pentru că de fiecare dată se găsea câte unul mai greu de cap, care se apropia de ceilalți să întrebe despre ce e vorba, și atunci praf se alegea din tot complotul.

Dar în Actinuria trăia un tânăr inventator, pe nume Piron, care știa să făurească sârme de platină atât de subțiri, încât puteai face din ele plase pentru prins norii. Piron a inventat întâi de toate telegraful cu fir, apoi a născocit un fir atât de subțire, că nu se mai vedea deloc. Și în felul acesta a luat naștere telegraful fără fir. Speranța renăscu în inimile locuitorilor Actinuriei. Ei credeau că pe calea aceasta se vor putea înțelege între ei și vor putea duce complotul la bun sfârșit. Dar vicleanul Architor le ascultă toate convorbirile, ținând în fiecare din cele șase sute de mâini câte un conductor de platină, cu ajutorul căruia afla ce-și spun supușii lui. Și numai ce-i ajungea la ureche cuvântul „răscoală” sau „complot”, îndată trimitea niște fulgere sferice care-i prefăceau pe complotiști într-o mare de foc.

Piron hotărî să-l păcălească pe răul Architor. Adresându-se prietenilor săi, în loc de „răscoală” folosi cuvântul „pantof”, iar în loc de „a complota”, „a turna”. Architor se miră. Ce le-o fi venit supușilor lui să se ocupe deodată cu toții de cizmărie. El nu știa că atunci când spuneau „a trage de picior”, înțelegeau prin asta „a trage în țeapă de foc”, iar când vorbeau despre ghete prea strâmte, aveau în vedere tirania lui. Dar cei cărora li se adresa Piron nu-l înțelegeau întotdeauna, iar el nu le putea lămuri altfel planurile sale decât în limba cizmărească. O dată nu l-au priceput deloc pentru că, din nebăgare de seamă, a telegrafiat așa: „Scoateți brâul de pe Plutonia”, chipurile „plutonul să rărească pașii”. Regele se îngrozi auzind acestea, căci plutoniul este ruda cea mai apropiată a uraniului, iar uraniul este foarte aproape de toriu, el însuși numindu-se Architor. Trimise deci o gardă înzăuată care-l prinse pe Piron și-l aduse înaintea regelui, aruncându-l pe dușumeaua de plumb. Piron nu recunoscu nimic, și totuși regele îl închise în turnul palatin.