
Vampirul se uita din nou pe fereastră. Cînd tăcu, liniştea se lăsă atît de brusc, încît băiatului i se păru că o aude. Auzi apoi zgomotele de pe stradă. Cel scos de un camion era asurzitor. Şnurul becului se mişca datorită vibraţiei. După aceea, camionul dispăru.
— Îţi lipseşte? întrebă el atunci cu un glas subţire.
— Nu chiar, zise vampirul. Sînt atîtea alte lucruri. Dar unde rămăsesem? Vrei să ştii cum s-a întîmplat, cum am devenit vampir.
— Da, spuse băiatul. Cum te-ai schimbat, mai exact?
— Nu-ţi pot spune cu exactitate. Pot să-ţi povestesc despre asta, să-ţi descriu în cuvinte care or să-ţi arate ce valoare are lucrul ăsta pentru mine. Dar nu pot să-ţi spun exact, aşa cum nu pot să-ţi spun exact nici ce este experienţa actului sexual, în caz că n-ai făcut-o niciodată.
Tînărul vru deodată să-i pună altă întrebare, dar înainte să apuce să vorbească, vampirul continuă.
— Aşa cum ţi-am spus, acest vampir, Lestat, dorea plantaţia. Un motiv lumesc, fireşte, pentru a-mi oferi o viaţă care va dura pînă la sfîrşitul lumii; dar nu era o persoană care să facă discriminări. Nu considera mica populaţie a vampirilor din întreaga lume ca fiind un club select, aş putea spune. Avea probleme omeneşti, un tată orb care nu ştia că fiul său e vampir şi nici nu trebuia să afle. Viaţa la New Orléans devenise dificilă pentru el, ţinînd cont de necesităţile lui şi de faptul că trebuia să aibă grijă de tatăl lui, aşa că voia Pointe du Lac.
