Lestat a cîrtit puţin şi i-a dat-o…

— Dar…, zise băiatul.

— Ce este? întrebă vampirul. Mă tem că nu prea te las să pui întrebări.

— Voiam să te întreb, cărţile de rugăciuni au cruci pe ele, nu?

— Ah, zvonul în legătură cu crucile! spuse vampirul rîzînd. Te referi la faptul că ne-am teme de cruci?

— Credeam că nu puteţi să le priviţi, spuse băiatul.

— Prostii, prietene, absolut nişte prostii. Pot să mă uit la orice vreau. Şi îmi place deosebit de mult să mă uit la crucifixuri.

— Dar zvonurile referitoare la găurile cheilor? Că puteţi… să vă transformaţi în fum şi să vă strecuraţi prin ele?

— Cît de mult aş vrea să pot, zise vampirul rîzînd. Ce încîntător. Mi-ar plăcea să trec prin tot felul de găuri de chei şi să le simt furnicăturile formelor. Nu, spuse el clătinînd din cap. Toate astea sînt, cum se spune astăzi… rahat?

Băiatul rîse fără să vrea. Apoi chipul îi redeveni serios.

— Nu trebuie să fii atît de ruşinos cu mine, spuse vampirul. Ce este?

— Povestea despre ţeapa înfiptă în inimă, zise băiatul şi obrajii i se colorară uşor.

— La fel, zise vampirul. Ra-hat, adăugă el, articulînd cu grijă ambele silabe, aşa încît băiatul zîmbi. Nu există nici un fel de putere magică. De ce nu fumezi o ţigară? Văd că ai aşa ceva în buzunarul cămăşii.

— Ah, mulţumesc, spuse băiatul de parcă ar fi fost o sugestie minunată, dar după ce duse ţigara la buze, mîinile începură să-i tremure atît de tare, încît distruse prima cutie de chibrituri aproape în întregime.

— Dă-mi voie, spuse vampirul şi, luînd cutia, îi aprinse repede ţigara.

Băiatul inhală, ţinîndu-şi privirea aţintită asupra degetelor vampirului. Acum, acesta se retrase pe scaunul lui cu un foşnet uşor de haine.

— E o scrumieră pe chiuvetă, spuse el şi băiatul se duse nervos să o ia.