— Meridional, rasturi: o sută șase, o sută șaptesprezece, zero opt, zero doi. Tritub, nivel AF, AG, AC, circuit M, niveluri doisprezece, șaisprezece, nivelul nadir duce în orice direcție sud. Nivel central — glidere, roșu local, alb expres, A, B și V. Nivel ulder, direct, toate opririle de la trei ascendent…, recită un glas feminin melodios.

Îmi venea să smulg din perete microfonul înclinat cu atâta solicitudine către mine. Mam îndepărtat. Idiotule! Idiotule! îmi răsuna în minte la fiecare pas. EX EX EX EX — repeta un indicator care se ridica, mărginit de o pâclă gălbuie. Exit? O ieșire?

Uriașul indicator era EXOTAL. Pe neașteptate, un curent de aer cald îmi flutură pantalonii. Mam pomenit sub cerul liber. Însă întunericul nopții se retrăsese la mare distanță, împins îndărăt de nenumăratele lumini. Un restaurant imens. Mese ale căror tăblii sclipeau în culori diferite; deasupra lor, chipuri, luminate de jos și de aceea cumva stranii, pline de umbre intense. Fotolii joase, în pahare un lichid negru cu spumă verzuie, felinare ce răspândeau scântei mititele ba nu, licurici, roiuri de insecte incandescente. Haosul luminos estompa stelele. Ridicând capul am zărit doar un hău întunecat. Totuși, în mod ciudat, în acel moment prezența lui oarbă mia insuflat curaj. Am rămas locului, privind. Ceva ma atins; am simțit un iz de parfum, pătrunzător și în același timp discret; trecuseră doi tineri; fata se întoarse către bărbat; brațele și sânii ei se pierdeau întrun nor pufos, ea veni în brațele lui și începură să danseze. Deci, uite că se mai dansează, miam spus. Astai bine. Perechea schiță câțiva pași, și un disc de culoare deschisă, făcut parcă din mercur, îi ridică împreună cu alte cupluri, umbrele lor roșuîntunecate mișcânduse sub placa uriașă ce se rotea întruna parcă pe platanul unui picup. Nu era susținută de nimic, nu avea nici măcar o axă, dar, plutind în văzduh, se rotea după muzică. Am pășit printre mese. Plasticul moale de sub tălpi dispăru, lăsând loc unei roci poroase.