Peter se apropie, dar nu sui în patul său.
Veni şi mai aproape şi rămase lângă capul lui Ender.
Totuşi nu întinse mâna, ca să ia o pernă şi să-l sufoce.
Nu avea nici un fel de armă.
— Ender, şopti el, iartă-mă… iartă-mă… Ştiu ce simţi, iartă-mă, sunt fratele tău. Te iubesc!
Mult mai târziu, răsuflarea regulată a lui Peter dovedi că băiatul adormise. Ender îşi scoase plasturele de pe gât.
Şi, pentru a doua oară în ziua aceea, plânse.
Capitolul 3
GRAFF
— Punctul slab e soră-sa. O iubeşte cu adevărat.
— Ştiu. Ea poate strica totul, de la început. N-o să vrea s-o părăsească.
— Şi-atunci ce-o să faci?
— Să-l conving că doreşte să vină cu noi mai mult decât doreşte să stea cu ea.
— Cum o să faci asta?
— O să-l mint.
— Şi dacă nu reuşeşti?
— Atunci o să-i spun adevărul. Avem voie să facem asta, în cazuri excepţionale. Ştii bine că nu putem prevedea totul.
La dejun, Ender nu avu poftă de mâncare. Se întreba mereu cum avea să fie la şcoală. Întâlnirea cu Stilson după bătaia de ieri… Ce aveau să facă prietenii acestuia? Probabil nimic, dar nu putea fi sigur. N-ar fi vrut să se ducă la şcoală.
— Nu mănânci, Andrew? îl întrebă maică-sa.
— Bună dimineaţa, Ender, rosti Peter intrând în odaie. Mersi că ţi-ai lăsat mizeria aia de burete în mijlocul băii.
— Special pentru tine, mormăi băiatul.
— Andrew, trebuie să mănânci!
Ender îşi întinse încheieturile, într-un gest ce spunea: „Faceţi-mi perfuzii!”
— Foarte amuzant, comentă mama. Încerc să fiu grijulie, dar asta nu-i interesează pe genialii mei copii.
— Genele tale ne-au făcut geniali, mamă, spuse Peter. De la tata să ştii că n-am căpătat nimic.