— la spune-mi, chiar crezi că poţi insulta numele Patriarhului şi apoi să rămâi în viaţă?

Păpuşarul îi răspunse fără nici un tremur în voce:

— Eu sunt cel care, pe o planetă ce orbitează în jurul stelei Beta din Constelaţia Lirei, am tras o lovitură cu copita din spate în burta unui Kzin căruia i se spunea Căpitanul Chuft, rupându-i trei elemente ale structurii sale endoscheletice. Am nevoie de un Kzin curajos.

— Continuă! spuse arătarea cu ochii negri.

În ciuda limitărilor impuse de conformaţia gurii sale, cuvintele sunau extraordinar de corect în interplanetară. Totuşi, vocea nu-i trăda furia pe care trebuia s-o fi simţit. Judecând după lipsa de emotivitate arătată de Kzin sau de Păpuşar, Louis ar fi putut crede că urmăreşte un străvechi ritual. Numai că hrana de pe masa Kzinilor avea aspect de carne crudă, însângerată şi aburindă pentru că fusese adusă la temperatura corpului cu puţin timp înainte de a fi servită. Şi toţi Kzinii rânjeau.

— Acest om şi cu mine, continuă tovarăşul lui Louis, vom explora un loc la care n-a visat niciodată vreun Kzin. Avem nevoie de un Kzin în echipajul nostru. Îndrăzneşte un Kzin să meargă acolo unde merge un Păpuşar?

— Se spune că Păpuşarii, ca nişte mâncători de plante ce sunt, fug de luptă, nu o caută!

— Veţi vedea şi veţi judeca. Recompensa, dacă cel ales va supravieţui, va consta în planurile unei nave de un tip cu totul nou, plus un model al navei înseşi. Modelul poate fi considerat ca o plată suplimentară pentru condiţii de risc deosebit.

Păpuşarul nu făcuse deloc economie de insulte la adresa Kzinilor, gândi Louis. Niciodată nu plăteşti un Kzin pentru riscul pe care şi-l asumă. Se presupune că un Kzin nici nu sesizează pericolul. Cu toate acestea, singura remarcă a Kzinului fu: „Accept”.

Ceilalţi trei Kzini începură să mârâie la el.

Primul le răspunse în acelaşi mod.