— Serios? Minunat!

Louis sorbi din bolul pe care i-l înmânase un necunoscut. Era un amestec de vodcă, suc de căpşuni şi gheaţă pisată.

Coada Kzinului se mişca fără încetare.

— Pentru ce am porni la drum cu un maniac declarat? Tu, Louis, trebuie să fii cel mai nebun dintre toţi, dacă eşti de acord să călătoreşti împreună cu un Kzin.

— Vă alarmaţi prea uşor, interveni Nessus cu vocea sa duioasă, persuasivă, insuportabil de senzuală. Oamenii n-au întâlnit niciodată vreun Păpuşar care să nu fi fost considerat nebun de către restul speciei mele. Nici un străin n-a văzut vreodată lumea noastră şi nici un Păpuşar în toate minţile nu-şi va încredinţa viaţa unor fragile sisteme de siguranţă cum sunt cele ale unor nave sau nu va înfrunta necunoscutele şi posibil mortalele pericole ale unei lumi străine.

— Un Păpuşar nebun, un Kzin în plină formare şi cu mine. Cel de-al patrulea membru al echipajului nostru ar trebui să fie un psihiatru.

— Nu, Louis, nici unul dintre candidaţi nu este psihiatru.

— Da? Şi de ce nu?

— Pentru că alegerile n-au fost făcute la întâmplare.

Păpuşarul sorbea din băutură cu o gură şi vorbea cu cealaltă.

— … În primul rând, e vorba de mine. Călătoria propusă va fi benefică speciei mele, deci în echipă trebuia inclus şi un Păpuşar. Acesta trebuia să fie suficient de nebun pentru a înfrunta pericolele unei lumi străine, şi totuşi suficient de sănătos mental pentru a-şi folosi intelectul în scopul supravieţuirii. Se pare că eu sunt tocmai pe muchie. Am avut motive să includem şi un Kzin. Interlocutorule, ceea ce îţi spun acum este un secret. V-am studiat de multă vreme specia. Auzisem de voi încă înainte de a-i ataca pe oameni.

— Tot e bine că nu v-aţi amestecat şi voi, tună Kzinul.

— N-aş fi aşa de sigur. La început, am ajuns la concluzia că specia voastră era tot atât de nefolositoare pe cât era de periculoasă. Au fost iniţiate studii care aveau menirea de a stabili dacă exista posibilitatea de a fi exterminaţi în siguranţă.