Davidson îşi aplecă ţeasta tunsă perie şi arătă o umflătură înapoia uneia dintre urechi.

— Era aproape gata să-mi facă felul — asta după ce-i rupsesem braţul şi-l umplusem de borş pe faţă! Nu mai reuşeam să-l opresc… Ok, toată chestia e că creechii sunt puturoşi, proşti, trădători şi nu simt durerea. Trebuie să fi dur cu ei.

— Nu merită oboseala, căpitane. Blestemaţii ăştia verzi nu vor să lupte, nu vor să muncească, nu vor să facă nimic. Decât să mă enerveze.

În mormăitul lui Oknanawi se simţea o amabilitate, care nu reuşea însă să-i mascheze încăpăţânarea. Nu avea să-i bată pe creechi, pentru că erau cu mult mai plăpânzi decât el; asta era clar în mintea lui şi deveni evident şi pentru Davidson, care acceptă imediat ideea. Ştia cum să-şi manevreze oamenii.

— Fii atent, Ok. Încearcă următoarea chestie: Adună-i pe şefii lor şi spune-le că ai să-i injectezi cu halucinogene. Mescalină, opiu, orice, ei nu le deosebesc, dar se tem de ele. Nu exagera şi-ţi garantez c-o să ai succes.

— De ce le e frică de halu? întrebă şeful de echipă.

— De unde să ştiu? Femeile de ce se tem de şoareci? Ok, în privinţa femeilor şi a creechilor, nu căuta explicaţii! Apropo de tipe, tot mă duc la Central acum, vrei să pun mâna pe vreuna pentru tine?

— Mai bine, ia mâna de pe câteva, până pot pleca şi eu, rânji Oknanawi.

Pe lângă ei trecu un grup de creechi cărând o bârnă lungă de 12x12 pentru Sala de Recreere ce se construia în josul râului. Siluetele micuţe şi lente transportau bârna uriaşă aidoma unor furnici care duc un greiere mort şi înţepenit. Oknanawi îi privi şi rosti:

— Căpitane, adevărul e că mă trec fiorii.

Afirmaţia suna straniu, mai ales venind din partea unui tip dur şi liniştit, ca el.

— De fapt, Ok, sunt de acord cu tine: nu merită nici deranjul, nici riscul. Dacă căcăciosul ăla de Lyubov nu era pe aici şi nici colonelul nu se încăpăţâna într-atât să respecte Codul, cred c-am fi putut curăţa zonele astea în care ne-am stabilit, în loc să recurgem la chestia cu Munca Voluntară… Mai devreme sau mai târziu, tot au să dispară, şi cu cât mai repede cu atât mai bine.