Cu toate acestea, a supravieţuit şi doar mâna stângă, care degerase, a trebuit să-i fie amputată. Unii oameni au spus că el era Getheren din Shath, despre care auziseră. Alţii au zis că nu poate fi adevărat, pentru că acela urcase pe Gheaţă în primul viscol al toamnei şi cu siguranţă murise. El însuşi nega că s-ar fi numit Getheren. După ce s-a însănătoşit, a plecat din Orhoch şi a coborât spre miazăzi, spunându-şi Ennoch.

Când Ennoch era bătrân şi trăia pe câmpiile Rerului, a întâlnit un om din locul lui de baştină şi l-a întrebat: „ Cum mai merge Domeniul Shath?" Celălalt i-a răspuns că Shath o ducea rău. Nimic nu mai rodea în vatră sau pe ogor, totul fiind atins de boală. Culturile de primăvară degerau în sol, iar recoltele coapte putrezeau, şi asta se întâmpla de mulţi ani. Atunci, Ennoch i-a spus: „Eu sunt Getheren din Shath", şi i-a povestit cum urcase pe Gheaţă şi ce întâlnise acolo. La sfârşit, i-a zis: „Spune-le celor din Shath că-mi iau înapoi numele şi umbra". La puţin timp după aceea, Getheren s-a îmbolnăvit şi a murit. Călătorul i-a purtat vorbele înapoi în Shath, şi se spune că, de atunci, Domeniul a înflorit iarăşi şi totul a fost aşa cum se cuvine pe ogor, în casă şi în vatră.

3

Regele nebun

A DOUA ZI am dormit până târziu şi am petrecut restul dimineţii răsfoind însemnările referitoare la protocolul din Palat, precum şi observaţiile asupra psihologiei şi manierelor gethenienilor, redactate de predecesorii mei, Investigatorii. N-am reţinut nimic din ceea ce am parcurs, dar n-avea importanţa, deoarece cunoşteam perfect subiectele respective şi citeam pentru a înăbuşi o voce interioară care-mi repeta întruna: Lucrurile merg prost. Când nu voia să amuţească, mă certam cu ea, afirmând că puteam continua şi fără Estraven — poate chiar mai bine decât cu el. La urma urmei, misiunea mea era o treabă pentru o singură persoană.