— Cândva, am văzut una care-avea o anvergură a aripilor de aproape zece metri…

— Fratele bunicii mele, îşi aminti ea, mi-a povestit odată o istorie auzită la Atena, despre un om care omorâse un liliac-păianjen, fără să aibă nici o armă. Zburătoarea îl înhăţase de pe malul portului, la Pireu, însă omul i-a rupt gâtul cu mâinile. Au căzut amândoi în golf, de la vreo treizeci de metri înălţime. Omul a rămas în viaţă.

— Asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă, mi-am amintit eu, înainte ca Oficiul să-şi fi început campania de exterminare a acestor vieţuitoare. Pe vremea aia erau mult mai multe şi mai îndrăzneţe. Acum n-au curajul să se apropie de oraşe.

— Din câte-mi amintesc eu povestea, omul se numea Konstantin. Nu cumva tu eşti acela?

— Numele lui de familie era Karaghiosis.

— Şi Karaghiosis eşti tu?

— Dacă aşa vrei… De ce?

— Pentru că, ulterior, el a ajutat la fondarea, la Atena, a lui Returnist Radpol şi pentru că tu ai mâini foarte puternice.

— Tu eşti „returnistă”?

— Da. Şi tu?

— Eu lucrez pentru Oficiu. N-am nici o opinie politică.

— Karaghiosis a plasat bombe în nişte staţiuni.

— Aşa este.

— Îţi pare rău că a pus bombe?

— Nu.

—  Nu ştiu prea multe despre tine, nu-i aşa?

— Tu ştii totul despre mine. Ajunge doar să întrebi. N-am nimic de ascuns… Dar uite că acuma îmi vine taxiul aerian.

— Eu nu aud nimic.

— Ai să auzi…

După un moment, aparatul apăru lunecând din cer spre Insula Kos, dirijându-se după baliza pe care o instalasem la capătul curţii. M-am sculat şi am ridicat-o pe Cassandra în picioare, în timp ce taxiul cobora bâzâind. Era un Radson Skimmer; lung de şase metri, avea corpul lucios şi transparent, cu burta plată şi vârful bont.