— Gărzi.

În timp ce santinelele se precipitară din nou în faţă, Jan se uită perplex la Vera, iar Hari vorbi:

— Oh, asta-i acum, fiţi calm, Consiliere, tot ce dorim este doar o fărâmă de sensibilitate în discuţie, puteţi vedea asta.

— Excelenţa Voastră! Daţi-i afară pa aceşti oameni! strigă un bărbat din sală, iar alţii se porniră să vocifereze, de parcă doreau ca această manifestare să fie auzită de Consilierii de pe estradă. Locuitorii din Oraş stăteau liniştiţi în picioare. Totuşi Jan Serov şi tânărul King se holbau cu ochii larg deschişi la figurile înfuriate şi vociferânde îndreptate către ei. Timp de o clipă, Falco se consultă cu Helder, apoi atenţionă una dintre santinele, care părăsi sala în fugă. Falco îşi ridică mâna cerând linişte.

— Voi, oameni, spuse el aproape politicos, trebuie să înţelegeţi că nu sunteţi membri ai Guvernului. "A decide" asupra unui "plan" contrar hotărârii Guvernului este un act de rebeliune. Pentru ca aceasta să vă fie clar, vouă şi celorlalţi conaţionali ai voştri, veţi fi reţinuţi aici până ce vom fi siguri că ordinea normală a fost reinstaurată.

— Ce înseamnă "reţinuţi"? şopti Hari către Vera.

— Închisoare răspunse ea. Hari aprobă din cap. Fusese născut într-o închisoare, în Canamerica. Nu şi-o reamintea, dar era mândru de asta.

În acel moment, opt soldaţi apărură în grabă şi începură să-i împingă spre uşă pe locuitorii din Shanty.

— În şir indian! Grăbiţi-vă! Nu fugiţi că trag! ordonă ofiţerul lor. Nici unul dintre cei cinci nu schiţă nici cel mai mic semn că ar încerca să fugă, să opună rezistenţă sau să protesteze. King, îmbrâncit de un soldat nerăbdător, spuse:

— Oh, scuzaţi, de parcă el nimerise în calea cuiva care se grăbea.

Soldaţii expediară grupul dincolo de fresce, pe sub coloane, în stradă. Acolo se opriră.