Hexagrama necesară, descriind în aşezarea limbilor ei frânte şi continue situaţia. El, Juliana, fabrica de pe Gough Street, Misiunile Comerciale care conduceau, explorarea planetelor, miliardele de grămăjoare chimice din Africa, acum nici măcar cadavre, năzuinţele a mii şi mii din jurul lui în cartierele suprapopulate, de cocioabe, din San Francisco, creaturile demente din Berlin, cu feţele lor calme şi planurile lor diabolice — toate unite în acest moment al distribuirii beţişoarelor de coada-şoricelului pentru a se alege exact sentinţa potrivită dintr-o carte care a apărut în al treisprezecelea secol dinaintea lui Cristos. O carte creată de înţelepţii Chinei într-un răstimp de cinci mii de ani, pritocită, superbă cosmologie — şi ştiinţă — codificată înainte ca Europa să fi învăţat măcar să facă împărţiri.

Hexagrama. Inima i se opri. Patruzeci şi patru. Kou. Venind la Întâlnire. Judecata ei liniştitoare. Fecioara este puternică. Să nu te însori cu o asemenea fecioară. O mai obţinuse în legătură cu Juliana.

Oy vey, se gândi, lăsându-se pe spate. Aşadar nu era bună pentru mine; ştiu. N-am întrebat asta. De ce trebuie oracolul să-mi amintească? Un ghinion că am întâlnit-o şi că am iubit-o şi că o iubesc.

Juliana — cea mai arătoasă femeie cu care se însurase vreodată. Sprâncene şi păr negru tăciune: urme de sânge spaniol, distribuite sub formă de culoare pură, până şi la buze. Mersul ei elastic, neauzit; avea sandale uzate care îi rămăseseră din liceu. De fapt toate hainele ei aveau un aspect ponosit şi dădeau impresia clară că sunt vechi şi spălate des. Fuseseră amândoi atâta timp fără bani încât, în ciuda înfăţişării ei, trebuise să poarte un jerseu din bumbac, jachetă încheiată cu fermoar, bluză din pânză maronie şi ciorapi trei-sferturi; şi-l urâse pe el şi situaţia lor, pentru că o făcuse să arate, spusese asta, ca o jucătoare de tenis sau (mai rău) ca una care aduna ciuperci prin pădure.