— Păi…, reuşi să mormăie. Centrifugă pentru smântână. Maşină de făcut îngheţată, de pe la 1900.

Mintea îi refuza să gândească. Tocmai atunci când uiţi, tocmai atunci când te prosteşti de unul singur. Avea treizeci şi opt de ani şi-şi amintea de zilele de dinainte de război, de celelalte vremuri. Franklin D. Roosevelt şi Târgul Internaţional; altă lume, mai bună.

— Aş putea aduce la dumneavoastră, la birou, diverse obiecte greu de găsit, să alegeţi? murmură el.

Fu stabilită o întâlnire pentru ora două. Va trebui să închidă magazinul, realiză când închise telefonul. Nu-i de ales. Trebuie păstrată bunăvoinţa unor asemenea clienţi; afacerile de ei depind.

Cum stătea tremurând, îşi dădu seama că cineva — o pereche de tineri — intrase în magazin. Tineri, bărbat şi femeie, amândoi chipeşi, bine îmbrăcaţi. Ideal. Se linişti şi se îndreptă uşor, zâmbind profesional către ei. Erau aplecaţi să cerceteze o vitrină, puseseră mâna pe o scrumieră încântătoare. Căsătoriţi, ghici el. Locuiesc în City of the Winding Mists, în noile apartamente de lux de pe Skyline, cu vedere către Belmont.

— Bună ziua, zise, şi se simţi mai bine.

Îi zâmbiră fără pic de superioritate, numai amabilitate. Vitrinele lui, care într-adevăr erau cele mai bune din genul lor de pe Coastă, le impuseseră oarecare respect; văzu asta şi le fu recunoscător. Ei înţeleseră.

— Piese într-adevăr excelente, domnule, zise tânărul.

Childan se înclină spontan.

Ochii lor, încălziţi nu numai de înţelegere omenească ci şi de încântarea împărtăşită faţă de obiectele de artă pe care le vindea el, de gusturile şi satisfacţiile lor comune, rămaseră aţintiţi asupra lui; îi mulţumeau pentru că avea asemenea lucruri pe care să le privească ei, să le ia în mână şi să le examineze, să le întoarcă pe toate părţile, poate chiar fără să cumpere. Da, se gândi, ştiu în ce fel de magazin se află; nu-i dugheană cu prostioare pentru turişti: fără plăcuţe din lemn de sequoia pe care scrie MUIR WOODS, MARIN COUNTY, S.P.A.