Descoperi că încă îi tremurau mâinile. Apoi îşi aduse aminte de întâlnirea de la ora două, cu domnul Tagomi; în acel moment, mâinile încetară să-i mai tremure şi nervozitatea i se transformă în hotărâre. Trebuie să fac o propunere acceptabilă, îşi spuse. Unde? Cum? Ce? Un telefon. Ponturi. Abilitate în afaceri. Să facă rost de un Ford 1929 perfect recondiţionat, inclusiv capotă din material textil (negru). Un avion trimotor de poştă, original, nou-nouţ, ambalat cu totul, descoperit într-un hangar din Alabama etc. Să scoată la iveală capul mumificat al domnului B. Bill

Ca să se inspire, aprinse o ţigară cu marihuana, excelenta marcă Land-O-Smiles.

În camera lui de pe Hayes Street, Frank Frink stătea întins în pat, întrebându-se cum să se scoale. Soarele strălucea prin jaluzele peste mormanul de haine căzute pe duşumea. Ca şi ochelarii. Să calce pe ele? Să încerce să ajungă la baie pe cealaltă rută, se gândi. Târâş sau de-a rostogolul. Capul îl durea, dar nu era trist. Nu te uita niciodată înapoi, hotărî. Ora? Ceasul pe servantă. Unsprezece treizeci! Doamne! De-ar rămâne tot întins.

Sunt concediat, se gândi.

Ieri, o făcuse lată la fabrică. Vorbise gura fără el în faţa domnului Wyndam-Matson, care avea o faţă turtită ca o farfurie şi un nas à la Socrate, inel cu diamant, şi fermoare din aur la prohab. Cu alte cuvinte, o putere. Un tron. Gândurile lui Frink o luară razna, ameţite.

Da, se gândi, iar acum mă vor pune pe lista neagră; cunoştinţele mele practice n-au nici o valoare — n-am nici o căutare. Cincisprezece ani de experienţă. Duşi.

Iar acum ar trebui să se prezinte la Comisia de Atestare a Muncitorilor pentru a i se revizui încadrarea. Cum el nu fusese niciodată în stare să înţeleagă relaţiile lui Wyndam-Matson cu pinocii — guvernul marionetă, format din albi, de la Sacramento — nu-i putea aprecia fostului lui patron puterea de a influenţa adevărata autoritate, pe japonezi. C.A.M.