Călătorise pe o targa dusă de Beduini timp de cinci zile, pe întuneric, cu trupul acoperit. Stătea învelit în pânza îmbibată în untdelemn. Apoi, brusc, temperatura scăzu. Ajunseseră în valea dintre zidurile roşii ale înaltului canion, alăturându-se celorlalţi din acel trib acvatic al deşertului, acel popor care se revărsa şi plutea peste nisipuri şi pietre, cu veşmintele sale albastre unduindu-se ca o ploaie de lapte sau ca o aripă. Ridicară pânzele moi de peste el, din sugerea trupului său. Se afla în pântecul încăpător al canionului. Şoimii din văzduh deasupra lor coborând de o mie de ani spre acea fisură din stâncă în care îşi făceau cuibul.

În zori îl duseră în colţul cel mai îndepărtat din siq

Fu purtat înspre ceva, cu ochii legaţi, aţintiţi drept îna inte, cu braţul îndrumat să se întindă cam la un metru distanţă. După zile în şir de călătorie, să-şi ridice braţul pestei acest metru. Să se aplece şi să atingă ceva cu un scopl anume, cu braţul încă dirijat, cu palma deschisă în jos. Atinse ţeava Sten, iar mâna călăuzitoare se retrase. Printre voci, o pauză. Se afla aici pentru a le tălmăci armele.

„Mitralieră Breda, doisprezece milimetri. Din Italia.”

Desfăcu percutorul, băgă înăuntru un deget, nu găsi nici un glonţ, îl închise din nou şi apăsă pe trăgaci. Pac. „O puşcă celebră”, murmură. Fu purtat din nou mai încolo.

„Franţa, Châttelerault, şapte virgulă cinci milimetri. Mitralieră uşoară. O mie nouă sute douăzeci şi patru.”

„Germania, şapte virgulă nouă milimetri, MG-Cincisprezece, din forţele aeriene.”

Fu purtat prin faţa fiecărei arme. Puştile datau din perioade diferite şi proveneau din mai multe ţări, un muzeu în deşert. Urmărea cu degetul conturul patului şi magaziei puştii sau îi pipăia cătarea. Rostea numele armei, apoi era purtat către alta. Opt arme aşezate solemn înaintea lui. Le pronunţa numele, întâi în franceză, apoi în limba tribului. Dar ce importanţă avea pentru ei? Poate că nu le trebuiau numele puştilor, ci doar să se convingă că el le cunoştea.